Prima dată specifică pentru redeschiderea școlilor a fost anunțată chiar ieri (sâmbătă, 1/2) de guvern pentru 11 ianuarie, ceea ce marchează revenirea -neașteptată- a elevilor de toate nivelurile de învățământ la pupitre. În lunile precedente, însă, învățământul la distanță a fost noua realitate educațională cu care a trebuit să se confrunte milioane de elevi, părinți, profesori, întreaga comunitate educațională în general. Ce noutăți a adus învățământul la distanță și ce probleme au apărut pe parcursul desfășurării procesului?
Gerasimos A. Kolaitis*, profesor de psihiatrie infantilă, director al Clinicii de psihiatrie infantilă a EKPA, Spitalul General „Agia Sophia”, analizează în articolul său, toate aspectele acestei noi realități fără precedent, dar și necesare.
Învățare la distanță în învățământul primar și gimnazial în perioada pandemiei de COVID-19
Utilizarea pe scară largă a teleeducației în timpul pandemiei de COVID-19 este fără precedent și pare să fie o stradă cu sens unic. Posibilitatea utilizării noii tehnologii în scopuri educaționale, mai ales în cazul în care învățarea pe tot parcursul vieții este exclusă, este o realizare semnificativă.
Aplicarea învățământului la distanță studenților este o metodă acceptabilă de predare cu avantaje evidente și în principal posibilitatea oferită de a beneficia tânărul fără a fi obligat să frecventeze.
Experiența recentă ne arată participarea masivă la un curs obligatoriu selectat de către studenții de la Facultatea de Medicină, EKPA și Departamentul de Psihologie, EKPA, în contrast cu frecventarea destul de slabă la același curs înainte de pandemie. Cu toate acestea, experiența pentru ambii (profesori și studenți) este că predarea (în direct) nu poate fi înlocuită cu predarea la distanță. Imediatitatea, posibilitatea de contact și cunoaștere personală, interacțiunea și comunicarea în direct sunt avantaje importante ale primei față de cele din urmă.
Familiarizarea adolescenților cu tehnologia
Astăzi, copiii și adolescenții sunt în general familiarizați cu noile tehnologii (telefoane mobile, smartphone-uri, i-pad-uri etc.) și o pot folosi mai mult sau mai puțin confortabil, la fel ca mulți părinți. De fapt, mulți copii și adolescenți petrec până la câteva ore pe zi pe ecrane pentru informații, extragând din bibliotecile electronice informațiile necesare pentru temele școlare, dar și jucându-se în principal jocuri electronice, inocent sau mai puțin nevinovat. Companii științifice precum de ex. Academia Americană de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului au propus linii directoare specifice pentru utilizarea corectă și rezonabilă a internetului, a smartphone-urilor, a jocurilor video etc.
Avem la dispoziție numeroase studii care evidențiază efectul benefic, precum și nociv al internetului asupra sănătății mintale a copiilor și adolescenților. Același „instrument” care reduce sau elimină inegalitățile și distanțele, sprijină populațiile defavorizate (de exemplu, tinerii care locuiesc în zone izolate, aplicații pentru tratament și intervenții preventive în sănătate și sănătate mintală) poate izola sau chiar poate fi folosit în scopuri frauduloase și dăunătoare (ex. cyberbullying, suicidalitate, seducție sexuală).
Efectul educației la distanță asupra sănătății mintale a tinerilor
Cu toate acestea, nu avem studii privind efectul educației la distanță asupra sănătății mintale a tinerilor. O primă problemă critică, în opinia mea, este existența inegalităților sociale, care prezintă un risc serios pentru accesul egal al tuturor elevilor la educație și, prin urmare, pot afecta și sănătatea mintală a elevilor. O condiție necesară pentru asigurarea sănătății mintale a elevilor în raport cu teleeducația este eliminarea inegalităților sociale în accesul la aceasta.
O a doua problemă este că distanța (mult mai mult camerele închise) îngreunează în mod evident profesorii să-i perceapă pe acei elevi care se luptă din punct de vedere academic și/sau mental, social, financiar. Dar chiar dacă sunt conștienți de dificultățile lor, sunt obligați să le gestioneze în același mod.
O a treia problemă este că la multele ore petrecute deja de mulți copii și mai ales adolescenți în fața ecranelor, s-au adăugat mai multe datorită teleeducației. Prin urmare, este evidentă necesitatea de a reduce ceea ce nu este necesar. Există chiar și studii recente care corelează o sănătate mintală mai bună cu utilizarea moderată a internetului în timpul pandemiei.
Adesea astăzi și copiii și în special adolescenții se plâng că comunicarea în direct cu prietenii și semenii lor a fost întreruptă, chiar și cu profesori anumiți cu care au împărtășit gânduri, probleme și chiar sentimente cele mai intime. Acest fapt, deși este legat de reținerea forțată, evidențiază eventual necesitatea introducerii unor ore cu conținut „emoțional-social” în învățământul la distanță, de ex. emoții, empatie, cooperare etc. în mijlocul unei pandemii.
Este evident că, în circumstanțe speciale, precum cea de astăzi, devine necesar să putem oferi cel mai înalt bine de învățare și educație unor populații mari de copii și adolescenți în moduri alternative. Familiarizarea profesorilor și elevilor cu utilizarea diverselor instrumente educaționale și oferirea acestora cu toate capacitățile avansate ale noilor tehnologii poate îmbunătăți considerabil experiența de participare și învățare în sălile de clasă online, evitând plictiseala, distragerea atenției, pasivitatea sau retragerea elevilor din cauza absenței. a modalităţilor atractive şi interactive de prezentare a materialului de învăţare.
Este mai dificil să abordezi elevii cu dificultăți de învățare sau sociale
Cu toate acestea, printr-un mediu digital distanțat – dar nu necesar -, profesorii își pot aborda elevii individual și chiar și pe cei dezavantajați, de ex. din punct de vedere academic, mental, social? Pot facilita elevii lor exprimarea și formularea întrebărilor academice, emoționale și/sau sociale?
În plus, profesorii înșiși pot fi stresați, nu numai că trebuie să-și educe elevii la distanță, ci și propriii copii. Pe de altă parte, părinții trebuie să ajute și în această perioadă dificilă, observându-și copiii și menținând „o normalitate în neregulă”, adică o rutină în somn, dietă, exerciții fizice etc.
În concluzie, aplicarea învățământului la distanță în perioada pandemiei de COVID-19 pare a fi singura metodă alternativă de predare cunoscută, având în vedere continuarea necesară și neîntreruptă a educației, în special a elevilor din învățământul primar și gimnazial în condiții de izolare forțată.
Pe lângă necesitatea evidentă de a păstra datele cu caracter personal în siguranță, este necesar să se asigure acces egal pentru toți studenții la teleeducație pentru a evita împovărarea sănătății lor psihosociale.
În sfârșit, atât familia, cât și comunitatea școlară ar trebui să încerce să acopere în orice mod posibil vidul care s-a creat din cauza absenței comunicării în direct a elevilor cu colegii și profesorii din cauza izolării forțate.
* Gerasimos A. Kolaitis, este profesor de psihiatrie infantilă, director al Clinicii de psihiatrie infantilă a EKPA, Spitalul General „Agia Sophia”, director al Școlii de Medicină a Școlii de Medicină a EKPA „Sănătatea mintală și psihiatrie a copiilor și adolescenților” și autor a cărții „Modern Child & Adolescent Psychiatry – Psych health and psychopathology” publicată de BETA Medical Publications.
Sursa: iatropedia.gr
