Bronsita acuta se datorează de obicei infecțiilor virale ale tractului respirator inferior, inclusiv gripa A și B, virusurile paragripale, virusul sincițial respirator și metapneumovirusul uman. Alți factori pot fi infecțiile tractului respirator superior, care sunt cauzate de rinovirusuri, virusuri corona și adenovirusuri. Cea mai frecventă cauză a bronșitei acute este gripa, cu un procent mult mai mic de cazuri de bronșită acută rezultată dintr-o infecție bacteriană. Bronșita cronică se dezvoltă cel mai adesea în fumători. Expunerea pasivă la fumul de tutun poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea bronșitei cronice.
Alți factori cauzali includ expunerea la aerul poluat din interior sau exterior, prezența prafului în condiții de muncă sau expunerea la substanțe chimice iritante. Bronșita cronică se poate dezvolta și la pacienții cu antecedente de infecții pulmonare recurente sau reactivitate crescută tractului respirator. Exacerbările bronșitei cronice sunt de obicei asociate cu infecții cu virus gripal, paragripal, coronavirus sau rinovirus. Nivelurile crescute de poluare a aerului cu particule și ozon sunt, de asemenea, o cauză a exacerbărilor.
Semnul patologic al bronșitei cronice este limitarea fluxului de aer ca urmare a inflamatia și creșterea producției de mucus în căile respiratorii mari. Procesul bolii începe atunci când afectarea căilor respiratorii duce la inflamarea și remodelarea epiteliului căilor respiratorii, care provoacă hipersecreție de mucus, obstrucție a căilor respiratorii și susceptibilitate crescută la colonizarea bacteriană. Prezența bacteriilor patogene în plămânii este o cauză frecventă a exacerbărilor bronșitei cronice și poate fi, de asemenea, asociată cu progresia bolii. Urmează un ciclu continuu în care inflamație și infecție duce la deteriorarea epitelială suplimentară care susține inflamația prelungită și duce la remodelarea căilor respiratorii.
Bronșita cronică se dezvoltă la expunerea repetată la fum de tigara, iritanții mediului și/sau infecțiile respiratorii provoacă leziuni ale căilor respiratorii mari.
Celulele inflamatorii din lumenul căilor respiratorii și epiteliul eliberează mediatori care controlează inflamația și remodelarea căilor respiratorii, care este caracteristică bronșitei cronice.
Faza acută inițială a bronșitei acute începe cu prezența unor simptome precum febră, stare de rău și dureri musculare în decurs de 1-5 zile. Aceste manifestari sunt variabile ca grad de expresie si durata si depind de natura agentului infectios. De exemplu, infecția cu rinovirus adesea nu provoacă simptome sau duce la dezvoltarea unor simptome minore, în timp ce virusurile gripale și paragripale provoacă cele mai severe și prelungite simptome. Faza prelungită a bronșitei acute durează 1-3 săptămâni și include tuseeliberare crescută a spută și prezența lui respiraţie şuierătoare.
Bronșita acută se distinge de infecțiile tractului respirator superior prin prezența tusei, sputei și respirației șuierătoare. Semnele și simptomele bronșitei acute diferă de cele ale pneumoniei prin aceea că, pe lângă respirație șuierătoare, pneumonia se caracterizează și printr-o creștere a semnelor vitale – frecvența cardiacă >100 bătăi/minut, frecvență respiratorie >24 respirații/minut și temperatură >38 °C.
Bronșita cronică este o manifestare a boală pulmonară obstructivă cronică – BPOC, care implică tuse și expectorație, cu sau fără respirație șuierătoare, care durează cel puțin 3 luni timp de 2 ani consecutiv. Cel mai adesea se manifestă în fumători peste 40 de ani și se asociază cu exacerbări în care tusea, respirația șuierătoare și producția de spută cresc. Pacienții cu bronșită cronică prezintă un risc crescut de a dezvolta pneumonie și altele infecție respiratorie. Dificultate semnificativă de respirație în timpul exercițiu se observă şi în repaus odată cu progresia bolii la atingerea vârstei de 60-70 de ani.
Referinte:
