Iertarea și efectul ei asupra corpului uman au reprezentat o mare preocupare pentru comunitatea științifică în ultimii ani. Într-o revizuire a literaturii de specialitate, se poate constata că persoanele care iartă au o sănătate mintală mai bună, deoarece sunt mai puțin susceptibile de a avea depresie, furie, anxietate și stima de sine scăzută decât persoanele care nu iartă. (McCullough, Charlotte, 2001, Wade, Hoyt, Kidwell, Worthington, 2014)și că iertarea poate fi asociată cu o sănătate fizică mai bună (Kaplan, 1992; Thoresen, Harris, Luskin, 2000). În cartea lui Toussaint, Worthington și Williams, intitulată Iertarea și sănătatea, se pot găsi multe studii analitice despre beneficiile fizice, mentale și spirituale pe care iertarea le poate avea asupra unei persoane.
De multe ori în viața de zi cu zi spunem „îmi pare rău” pentru a accepta un simplu „bine”, dar iertarea este mai mult decât cuvinte. Este un proces care poate aduce beneficii atât celui care caută, cât și celui care dă.
Practicarea iertării are un efect de lungă durată. Când învățăm să iertăm, cu timpul reacțiile noastre față de cei care ne jignesc sau ne rănesc devin mai blânde.
Cât de important este că ne-am încheiat în mod pașnic relația cu cineva, indiferent dacă este în viață sau nu. Cu toate acestea, este dificil, va spune cineva, atunci când avem de-a face cu oameni cu care am experimentat dezamăgire, rănire sau conflicte. S-ar putea întreba în mod rezonabil: „De ce ar trebui să iert pe cineva care m-a rănit?” Este perfect rezonabil să simți acest lucru. Dar te-ai gândit vreodată cât de eliberator ar fi dacă am putea face asta? Se spune „oțetul oxidează oala” și este adevărat.
Iertarea înseamnă schimbarea perspectivei. În felul în care îi vedem pe alții și evenimentele. Când îi iertăm pe alții, recunoaștem și acceptăm diferențele lor și devenim mai deschiși la minte. Oamenii nu sunt numai buni sau răi. La fel ca relațiile noastre, nu este negru sau alb. Nu există relație care să aibă doar momente bune sau doar momente rele. Cu toate acestea, aceste vremuri rele nu ar trebui să împiedice recunoașterea și onorarea vremurilor bune.
Iertarea este sentimentul de pace care vine atunci când accepți ceva care te rănește mai puțin personal, îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce simți și treci de la victimă la erou al poveștii pe care o spui. Iertarea este experiența păcii în prezent.
În acest moment, este important să precizăm că iertarea nu este întotdeauna răspunsul în relații și în toate tipurile de relații. Iertarea duce la rezultate pozitive cu condiția ca relația să fie sănătoasă. Există situații în care nu ar trebui să mențină relația, cum ar fi atunci când aceasta este tensionată emoțional sau fizic.
Răzbunarea este dorința de a reveni atunci când cineva îți greșește. Este firesc să te enervezi, să spui „nu-l voi lăsa să scape cu asta”. Cu toate acestea, dorința de răzbunare te obosește, scoate la iveală ce este mai rău din tine, te echivalează cu oamenii amărâți pe care îi urăm cu toții. În plus, studiile arată că căutarea răzbunării crește stresul, dăunează sănătății și dăunează sistemului imunitar.
Iertarea este îndreptată asupra infractorului, nu asupra faptei. Nu este vorba despre ofensă, ci despre durerea pe care ți-a provocat-o infractorul. Desigur, asta nu înseamnă că te vei întoarce la agresorul tău pentru că îți pare rău pentru el. Este firesc să vrei să eviți abuzul. Când te distanțezi puțin de evenimente, poți încerca să-i ierți pe ceilalți înțelegând motivele conștiente sau inconștiente care îi împing să se comporte rău.
Iertarea nu înseamnă că ar trebui să ignorăm furia, furia sau ura. Ca toate emoțiile, ele își au utilizările lor și nu trebuie ignorate sau ascunse. Cu ajutorul iertării, însă, le putem recunoaște, accepta și transforma în ceva creativ și pozitiv.
Iertarea nu se referă doar la alții. Se aplică și pentru noi înșine. Așa cum li se întâmplă altora, așa ni se întâmplă nouă. Nu suntem niciodată numai buni sau doar răi. Cu toții avem puncte forte, dar și puncte slabe. Sunt lucruri pe care probabil le-am regretat. Conversații pe care nu ar trebui să le avem. Dar, în orice caz, este util să înțelegem cum am făcut în acel moment ceea ce am considerat a fi cel mai bine în circumstanțe. Dacă învățăm să avem încredere și să ne susținem deciziile și acțiunile, vom fi cu un pas mai aproape de iertare de sine. Confucius spunea „Cu cât te cunoști mai mult pe tine însuți, cu atât te ierți mai mult”.
Înainte de a continua cu iertarea altora, să ne întrebăm: Pot să mă iert? Îmi pot accepta greșelile și neajunsurile? Pot să simt dragoste profundă pentru mine?
