Ginecomastie este o boală a glandelor mamare la bărbați, care se caracterizează prin creșterea țesutului glandular, sensibilitate crescută și durere în piept. S-a demonstrat că multe boli sistemice și medicamente duc la această afecțiune. Se crede că principalul motiv pentru dezvoltarea ginecomastiei este echilibrul perturbat al efectelor estrogenice și androgenice.
Dezechilibru hormonal se datorează creșterii absolute a producției de hormoni estrogenici, relativ scăderea producției de androgeni hormoni sau o combinație a ambelor. Estrogenul acționează ca un hormon de creștere și stimulează dezvoltarea țesutului mamar glandular.
Prin urmare, excesul de estradiol la bărbați duce la mărirea sânilor prin inducere hiperplazie epitelială ductalăinflamația și ramificarea periductale, proliferarea fibroblastelor periductale și stimularea formării vaselor în acest țesut.
Evaluarea pacienților cu ginecomastie ar trebui să includă un istoric medical detaliat, un examen clinic, teste de sânge specifice (inclusiv testarea hormonilor sexuali), imagistică și, uneori luarea de material pentru examenul histologic. Scopul principal al fiecărei etape de diagnostic este de a exclude o boală somatică sau o terapie medicamentoasă care ar putea fi responsabilă de dezvoltarea acesteia.
Mamografia este principala modalitate imagistică utilizată atunci când se suspectează cancer. Face distincția exactă între bolile maligne și benigne ale sânilor la bărbați, ceea ce este cea mai importantă sarcină în stabilirea diagnosticului. Dacă acest lucru nu poate fi realizat prin metode de diagnostic fizic și imagistic, trebuie efectuată o biopsie percutanată.
Este important de reținut că ginecomastia are de obicei un curs benign și autolimitat. În timp, țesutul glandular mărit este înlocuit cu țesut fibros, ceea ce duce la scăderea durerii și a sensibilității în zona sânilor.
Ginecomastie cu debut nou (< 6 luni) regresează adesea spontan atât la adolescenți, cât și la adulți. În ginecomastia care persistă mai mult de 1 an, cazurile de regresie completă sunt puține, datorită predominării țesutului fibros dens.
Tratamentul este necesar în cazurile în care există simptome foarte pronunțate iar în cazurile în care afecțiunea provoacă un disconfort semnificativ pacientului însuși. Include tratament simptomatic pentru ameliorarea plângerilor și tratarea bolii de bază. Vârsta ginecomastiei este un factor major care influențează alegerea inițială a tratamentului.
În stadiile incipiente ale bolii hiperplazie ductală și inflamație periductală sunt frecvente și este, de asemenea, stadiul cel mai simptomatic și tratabil. Dacă boala durează mai mult de 12 luni, țesutul fibros crește în timp ce inflamația scade. În aceste cazuri, nu există plângeri din partea pacienților, dar influența este mult mai dificilă din cauza unei reduceri a nivelului de țesut glandular care poate fi tratat cu medicamente.
Mai multe medicamente reglează dezechilibrul hormonal despre care se crede că stă la baza ginecomastiei. Principalele clase de medicamente care sunt utilizate includ: androgeni, antiestrogeni și inhibitori de aromatază. La bărbații cu hipogonadism, terapia de substituție cu testosteron îmbunătățește de obicei gradul de ginecomastie.
În ultimii ani anti-estrogeni sunt din ce în ce mai folosite pentru a reduce efectele stimulatoare ale estrogenului asupra sânului masculin. Deoarece antiestrogenii reduc rapid durerea, ele trebuie considerate tratament de primă linie în cazurile simptomatice de ginecomastie acută sau în cele care nu se rezolvă spontan.
Inhibitori de aromatază sunt o clasă de medicamente care blochează sinteza naturală a estrogenului, reduc concentrațiile de estrogen în sânge și, ca atare, reduc raportul dintre estrogen și androgen. Tratamentul cu anastrozol este bine tolerat și este mai eficient la pacientii cu ginecomastie pubertala persistenta. A fost folosit cu succes pentru a reduce excesul de estrogen din sâni.
Tratament chirurgical ar trebui să fie considerată ca ultimă soluție la pacienții cu disconfort semnificativ, suferință psihologică din cauza afecțiunii, probleme cosmetice, ginecomastie de lungă durată (mai mult de 1 an) și suspiciune de malignitate. Alegerea tehnicii chirurgicale depinde de gradul de ginecomastie, de distribuția și raportul diferitelor componente ale sânului (grăsimea, parenchimul și laxitatea pielii).
Cea mai des folosită tehnică este mastectomie subcutanată, care presupune rezecția directă a țesutului glandular folosind un abord peri-areolar sau trans-areolar, cu sau fără liposucție. Este obligatoriu ca materialul de tăiat să fie examinat histologic.
Referinte:
