Bătrânețea nu înseamnă demență, explică dr. Elizaveta Leontieva. Mulți oameni de peste 80 de ani au o minte strălucitoare și o memorie foarte bună. În cazurile rămase, este o consecință a accidentului vascular cerebral, a bolii Parkinson, a bolii Pick, a multor boli neurodegenerative, alcoolism, dependență de droguri, neurosifilis, HIV și traumatisme cerebrale.
La baza tuturor se află o scădere progresivă a funcțiilor cognitive… Pentru cei care trăiesc după schema „de la serviciu – până la canapea – înapoi la muncă”, nu-și încorda creierul, ci relaxează-te în fața televizorului. , procesele degenerative sunt inevitabile.
Depresia duce, de asemenea, la scăderea inteligenței și la demență. Dacă este prelungit, mai mult de 2 ani, literalmente usucă fizic creierul. Nu trebuie să ignorăm consecințele coronavirusului. La unii, a provocat o pierdere temporară a mirosului, dar la alții, o afectare cognitivă semnificativă.
– Dr. Leontieva, se poate preveni dementa din moment ce nu este mostenita?
– Boala Alzheimer nu poate fi prevenită complet, nici măcar nu avem medicamente care să o vindece. Nu contează ce erai înainte de boală – un profesor de fizică sau un vânzător de piață – Alzheimer nu cruță pe nimeni. Speranța de viață a crescut, mulți oameni reușesc să trăiască până la demență, iar boala Alzheimer a început să întinerească…
În acest sens, voi spune că putem amâna deteriorarea stării cu ajutorul exercițiilor neuropsihologice și a preparatelor antidemență. Cu toate acestea, dacă o persoană a dus un stil de viață bogat din punct de vedere intelectual, dacă s-a menținut bine de-a lungul anilor, este posibil să nu se confrunte niciodată cu demența. Asta înseamnă renunțarea la obiceiurile dăunătoare, somn de calitate, plimbări în aer curat. O jumătate de oră de mers rapid pe zi poate preveni Alzheimer și poate îmbunătăți serios inteligența.
Menține-ți abilitățile cognitive, învață lucruri noi, călătorește, comunică activ cu alte persoane, citește cărți, ascultă muzică. Făcând ceea ce te îmbogățește emoțional și intelectual, creează noi conexiuni neuronale în creier. Nu te uita la televizor, nu poți avea o conversație cu el. Încercați să vă schimbați unele obiceiuri, inclusiv și gătindu-ți mâncarea. Doar informațiile noi și acțiunile noi pot stimula creierul să rămână activ.
O concepție greșită – nu este adevărat că rezolvarea cuvintelor încrucișate este bună pentru tine, nu face nimic pentru a îmbunătăți memoria. Persoanele în vârstă par să se teamă să-și extindă cercul de comunicare, să evite locuri noi. Acest lucru nu este corect, dimpotrivă.
Fă ceva ce nu crezi că poți face. Pentru că atunci când o persoană face același lucru timp de 30-40-50 de ani, devin acțiuni automate, nici nu ne gândim cum și de ce o facem, se întâmplă de la sine. Și cel mai neplăcut lucru este că creierul doarme în acest timp. Prin urmare, împreună cu automatismul și obiceiurile, preia ceva nou. Deși ți se poate părea dificil, este doar la prima vedere.
O persoană cu demență pierde destul de repede tot ce știa și era capabil să facă. Această defalcare duce la o independență redusă și la o dependență tot mai mare de rude. Departamentele creierului responsabile cu controlul și reglarea comportamentului se atrofiază treptat.
5 concepții greșite despre boala Alzheimer
Emoții incontrolabile, inconștiente și nepotrivite, cum ar fi cruzimea excesivă, de exemplu, precum și starea de spirit, lacrimile, agresivitatea nemotivată și necumpătarea – toate acestea sunt semne caracteristice ale bolii emergente. Unul dintre simptomele caracteristice ale Alzheimer este teama enormă a pacientului că îl vor fura, că vor chiar să-l omoare…
– Rudele sunt primele care observă semnele bolii?
– Din păcate, ajutorul este căutat doar de cei care nu atribuie toată ciudăţenia bătrâneţii. Dar de multe ori pacientul dement trăiește singur și nu există nicio cale ca problemele să fie observate în timp de către rude. Ei încep să tragă un semnal de alarmă atunci când un timp prețios a fost deja pierdut și pacientul nu poate face față în mod independent sarcinilor sale zilnice casnice.
Uneori, rudele, deși văd o schimbare semnificativă la persoană (dezorientare totală, uitare vizibilă a numelor rudelor…), nu o iau în serios, o atribuie vârstei și merg prea târziu la medic. Deși dezorientarea bruscă într-un spațiu obișnuit sau uitarea constantă sunt simptome foarte alarmante ale demenței. Puțini dintre rude se gândesc la consecințele unei astfel de neglijeri a problemelor…
Astfel de familii au nevoie de ajutor, cum ar fi instrucțiuni, recomandări și sprijin psihologic. Mai ales într-o etapă târzie, când pacientul este pe moarte, este foarte greu să-l ajuți. Și este important ca rudele să fie învățate cum să accepte ceea ce se întâmplă.
Multe familii nu reușesc să facă față momentelor dificile când, de exemplu, tatăl nu cunoaște fiul sau fiica care are grijă de el de mic copil. Acest lucru rupe și psihicul rudelor…
Dr. Elizaveta Leontieva
– Și totuși, ce pot face acești oameni?
– Pentru a antrena și a păstra funcții care nu au fost încă pierdute. De exemplu, o planificare care va permite pacientului cu demență să fie cel puțin puțin independent. Când o persoană este sănătoasă, nu se gândește la cum merge la bucătărie, aprinde aragazul, pune ibricul pe el, face ceai, culege o ceașcă, toarnă zahăr etc. Dar pentru o persoană dement, câteva link-uri în acest lanț eșuează, își schimbă locurile, ca să zic așa, se îndreaptă spre bucătărie, dar uită unde este și ce are de gând să facă acolo…
Într-o astfel de situație, ajută-ți tatăl bolnav împărțind acest proces în etape: mai întâi acesta, apoi celălalt, dând persoanei instrucțiuni scurte etc. Și noi, ca specialiști, încercăm oricum să reținem ceea ce ne scapă printre degete. Dacă o persoană își pierde memoria, nu o poți învăța. Încercăm să stimulăm creierul cu ideea de a stârni cât mai mult amintirile care se mai păstrează.
Leziunile traumatice ale creierului duc adesea la consecințe severe și demență temporară, atunci când o persoană poate înceta să-și recunoască pe cei dragi, uită cum să vorbească și chiar cum să înghită, dar astfel de pacienți își revin.
Am avut un astfel de pacient – un tânăr cu o leziune cerebrală după un accident. Am reușit să-i restabilim toate funcțiile. Multe boli acționează asupra creierului, provocând patologie. Anul trecut, o fată de 25 de ani a venit la noi după meningoencefalită, a fost adusă literalmente înapoi din lumea cealaltă. Dar la trei luni de la boală, ea încă nu-și cunoștea mama, nu-și amintea niciunul din personal, nu știa să scrie, să citească…
Cum să recunoști semnele timpurii ale demenței
Încă lucrăm de la distanță cu ea și progresul este acolo. Acum se află la un nivel mai înalt de comunicare, chiar punând întrebări. După multe luni, în ciuda progreselor, ea încă se trezește dimineața și se sperie de bărbatul din patul ei – propriul ei soț… Povestea lungă și emoționantă. Dar totul cade treptat la locul lor.
– Să ne întoarcem la demența legată de vârstă. Ce se poate face acasă dacă pacientul nu vrea să meargă la spital?
– În demență, inițiativa are serios de suferit. Omul nu este interesat de nimic. El este capabil să se întindă toată ziua. Adesea, astfel de oameni mor nu din cauza bolii lor primare, ci din cauza concomitenților, cum ar fi pneumonia sau deshidratarea. Este important să nu lăsați persoana singură atunci când boala este deja avansată. El poate porni gazul, aragazul, nu apa.
Poate să iasă din casă, să trântească ușa și să se piardă afară. Este necesar să-i creeze condiții confortabile de viață, să păstreze un cerc cât mai larg de comunicare. Cu cât un pacient cu demență comunică mai mult cu rudele, prietenii, vecinii, cu atât va fi mai ușor să-și controleze propriile emoții și să nu piardă obiceiul de a comunica. Acest lucru stimulează cel mai mult stocarea creierului.
Din nefericire, rudele unui pacient cu dement se îndepărtează adesea, se rușinează de situația în care a căzut familia și se simt stânjeniți în fața celorlalți. Drept urmare, ruda demente nu merge nicăieri, nu vede pe nimeni. Persoana cu demență trebuie să facă ceva, să aibă chiar și sarcini minore, altfel are loc o pierdere rapidă a obiceiurilor existente care nu pot fi recâștigate niciodată. Grija se exprimă prin implicare maximă în treburile casnice.
În demență, funcțiile creierului se sting nu peste luni, ci peste ani, mai ales la debutul bolii. Cu cât începe terapia medicamentoasă și reabilitarea neuropsihologică mai devreme, cu atât veți amâna cu mai mult succes colapsul personalității.
Yana BOYADJIEVA
