În lumea parentingului modern, există multe metode și școli de gândire care promit să te transforme într-un super părinte.
Cu toate acestea, indiferent de metoda pe care o alegeți, există două principii cheie care rămân aceleași – deschiderea și comunicarea emoțională, spune Reeve, terapeut și psiholog transpersonal. Nadejda Narutovici.
Eric Berne, un renumit psihiatru și autor al cărții „People Who Play Games”, a introdus conceptul de „adult – adult” în psihologie. El a susținut că, ca adulți, suntem capabili de comunicare constructivă, iar acest tip de comunicare ar trebui să stea la baza relațiilor noastre cu copiii noștri. Care este acest concept?
Deschidere și atitudine Adult – Adult
Deschiderea înseamnă înțelegerea faptului că copiii tăi sunt indivizi, fiecare cu propriile sentimente, gânduri și nevoi. Treaba ta ca parinte este sa ii accepti asa cum sunt si nu sa te straduiesti sa creezi copii mai tinere ale ta. Abordând parentingul cu mintea deschisă, creezi o atmosferă în care copilul tău îți poate spune despre bucuriile, grijile și necazurile lui. Așa se construiește o punte de comunicare emoțională.
Poziția „adult-adult” include înțelegerea faptului că atât copilul, cât și tu însuți sunteți adulți cu un drept egal la sentimentele și opiniile lor. Rolul tău este să fii un sprijin, un ghid, o sursă de experiență, dar în același timp trebuie să respecți atât sentimentele, cât și punctul de vedere al copilului. Acest lucru creează o atmosferă de respect reciproc și încredere.
Importanța comunicării emoționale
Comunicarea emoțională cu un copil este mai mult decât doar vorbire. Aceasta înseamnă înțelegerea și respectarea sentimentelor sale.
Nu este nimic mai important decât să-i lași copilul să știe că sentimentele lui contează. Când un copil simte că emoțiile sale sunt importante și vor fi auzite, el își dezvoltă inteligența emoțională – capacitatea de a-și gestiona propriile emoții și de a înțelege emoțiile celorlalți.
Acceptare și iubire necondiționată
Un aspect cheie al parentingului de succes este să-ți accepti copilul așa cum este, nu așa cum ai vrea să fie. Sunt momente când părinții cred că își arată dragostea răsfățându-și copilul cu tot ce își dorește. Cu toate acestea, aceasta nu este întotdeauna o manifestare a iubirii.
Dragostea necondiționată este atunci când un copil știe că îl vei sprijini mereu, chiar dacă face greșeli. De exemplu: dacă un copil primește un 2, este rău, dar nu este rău și în acel moment îi demonstrezi că nu-l iubești și că nu ai nevoie de el. În niciun caz nu trebuie să transferați responsabilitatea pentru starea voastră emoțională asupra copilului dumneavoastră.
Severitate în educație
La prima vedere, strictețea și comunicarea emoțională pot părea incompatibile. Dar este important să înțelegem că strictețea nu înseamnă absența emoțiilor și a comunicării. Înseamnă a stabili limite și reguli care sunt necesare pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului.
Comunicarea emoțională ajută la explicarea sensului acestor reguli și limite. Copilul vede ca nu sunt impuse de sus, ci se bazeaza pe grija fata de el.
Permisivitate sau Iubire
Uneori, părinții cred în mod eronat că a iubi un copil înseamnă a-i oferi tot ceea ce își dorește. Această concepție greșită duce la permisivitate și, în cele din urmă, la copii nedisciplinați și nefericiți.
Greșeli de părinte: proiectarea propriilor dorințe asupra copiilor
Articolul ar fi inutil fără a vorbi despre greșelile de creștere. Una dintre greșelile frecvente în creșterea copiilor este proiectarea propriilor dorințe și ambiții neîmplinite asupra lor.
Psihologul Alfred Adler a contribuit la studiul acestei probleme. El a observat că părinții se străduiesc uneori să-și ducă la bun sfârșit visele neîmplinite prin intermediul copiilor lor.
De exemplu, dacă o mamă a visat întotdeauna să devină un muzician de succes, ea poate încerca să-și învețe în mod persistent copilul să cânte la un instrument, fără a lua în considerare că copilul poate avea interese complet diferite. De ce este acest lucru important?
Psihologii cred că copiii care cresc sub presiunea așteptărilor părinților și a obiectivelor impuse pot experimenta conflicte interne și frică de eșec. Acest lucru poate duce la sentimente de inadecvare și chiar la înstrăinarea copilului adult de părinții săi în viitor.
Cum să evitați această eroare
Pentru a evita să-și proiecteze dorințele asupra copiilor lor, părinții trebuie să-și asculte și să-și înțeleagă copiii în mod activ. Ar trebui să ia în considerare interesele și nevoile copiilor lor și să nu insiste că „Știu ce este mai bine pentru tine”.
Comunicarea deschisă și emoțională cu copiii ajută la înțelegerea mai bună a caracteristicilor lor unice și ajută la crearea unei atmosfere de sprijin și înțelegere reciprocă.
Concluzie
Creșterea copiilor este o artă care necesită un echilibru între îndrumare și libertate, sprijin și independență. Evitând capcanele comune, cum ar fi proiectarea propriilor dorințe, părinții își pot ajuta copiii să devină persoane puternice și încrezătoare.
Deschiderea și comunicarea emoțională sunt cruciale. Îmbogățirea emoțională a copilului, acceptarea, iubirea necondiționată și sprijinul creează o bază solidă pentru dezvoltarea lui viitoare. Cu toate acestea, este de asemenea important să ne amintim echilibrul dintre severitate și sensibilitate.
Prin stabilirea unor limite stricte, părinții îi ajută pe copii să navigheze în această lume, unde există anumite reguli și responsabilități.
Amintiți-vă de poziția „adult-adult” din conceptul lui Eric Berne. Sprijină-ți copiii, dar nu-i strica; educă-i, dar nu le da un sentiment de permisivitate. Copiii crescuți cu înțelepciune își pot dezvolta inteligența emoțională, își pot dobândi un sentiment de valoare de sine și pot deveni adulți încrezători.
Copiii sunt viitorul nostru, iar investițiile în dezvoltarea lor emoțională nu vor fi niciodată irosite.
