Oamenii care au devenit ei înșiși părinți tind să spună copiilor aceleași cuvinte pe care le-au auzit de la tații și mamele lor.
O astfel de „moștenire” nu aduce întotdeauna beneficii copilului: cineva, desigur, o va percepe ca un zgomot informațional, dar un alt copil poate fi jignit sau poate începe să se îngrijoreze și să se retragă în sine.
„Ne-am pus toată viața pe tine!”
Da, l-au pus – și ce? Ai făcut asta absolut voluntar, iar copilul tău cu siguranță nu ți-a cerut așa ceva.
Dacă îi adresezi periodic acest mesaj copilului tău, riști să-i insufleți copilului atașament dureros și recunoștință. Ce înseamnă dureros? Ele se vor baza pe un sentiment profund de vinovăție și, ca urmare, nici tu, nici copilul tău nu veți simți nicio bucurie de la astfel de relații părinte-copil.
„Când aveam vârsta ta, descărcam vagoane!”
Când spui aceste cuvinte, la ce te aștepți – ca copilul să te laude sau să te simpatizeze?
Dacă vrei să devii un exemplu pentru fiul sau fiica ta, acționează acum, la timpul prezent. Și nu mai folosi expresii care implică că ești grozav și copilul tău nu.
„Cui îi pasă ce vrei!”
După ce rostiți această frază, rețineți timpul: după 10 ani, nu vă mirați că urmașii dvs. maturi nu vor nimic și nu sunt interesați de nimic.
Ca adult, copilul tau va trebui sa contacteze un specialist pentru ca acesta sa-l invete sa inteleaga ce ii place, ce face cu forta sau din obisnuinta.
Anterior, am spus adevărul despre hrănirea cu degetele.
