Abia ieri copilul a fost drăguț și ascultător, iar astăzi aruncă jucării și încalcă în mod deliberat interdicțiile. Părinții lui nu pot înțelege ce se întâmplă cu el.
Parcă copilul ar fi fost înlocuit. Dar, în realitate, acesta nu este un motiv de îngrijorare. Dimpotrivă, dacă la vârsta de 2,5–3,3 ani un copil încearcă să-și apere limitele, acest lucru este corect și normal.
Fiecare copil trebuie să treacă prin această fază pentru ca psihicul său să continue să se dezvolte, au spus psihologii.
Dar nu poți doar să urmărești leagănele emoționale ale bebelușului. Spre deosebire de adulți, încă nu poate exprima ceea ce simte și el însuși se teme de reacțiile sale. Sarcina părinților este să-l ajute să le facă față și să-și restabilize autoritatea.
Deși bebelușul se străduiește să-și apere independența, el continuă să aibă nevoie de îngrijirea mamei și a tatălui său. Este important să construiți o linie de creștere, astfel încât copilul să primească gradul de libertate de care are nevoie, dar să nu piardă limitele a ceea ce este permis.
Cum să răspundeți la refuzul de a îndeplini o solicitare
Principalul simptom al crizei care a început este că copilul se preface că nu aude interdicția. El înțelege perfect că nu îndeplinește cererea părinților săi. Dar nu o face din ciudă.
Este important pentru el să testeze cât de departe poate merge în neascultarea sa. Ce se va întâmpla dacă stă chiar în mijlocul unei bălți cu pantofi noi? Va certa mama sau va crede că este o glumă bună?
Dacă într-o astfel de situație părinții încep să strige la copil și îi cer să iasă imediat din baltă, reacția va fi inversă. Bebelușul va rămâne în picioare, așteptând să vadă ce vor mai face adulții. Și cu cât există mai multă agresivitate din partea părinților, cu atât copilul se comportă mai încăpățânat.
Pentru a reduce tensiunea generală, adulții trebuie să-i arate că încercările de a manipula nu vor funcționa. Este important să vă rețineți și să nu smuciți copilul. Explicați calm că a sta în mijlocul unei bălți este dăunător și periculos.
Poți să răcești, să te murdăști și să-ți strici pantofii. Copilul trebuie să înțeleagă că interdicția mamei sale de a sări în bălți nu este doar un capriciu, ci o cerință rezonabilă.
Isteria într-un loc public – o problemă sau o normă
Dacă copilul nu răspunde la o interdicție exprimată pe un ton normal, mama își poate pierde răbdarea. Strigă ascuțit, trage-l înapoi, apucă-l în brațe și încearcă să-l iei. Cea mai comună reacție la aceasta este isteria. Copilului nu este deloc jenat că toată lumea se uită la el.
Este ca și cum ar încerca în mod deliberat să atragă cât mai multă atenție. Aceasta este următoarea etapă a simptomului neascultării. Este foarte greu să-ți controlezi propriile emoții când un copil țipă și se rostogolește pe podea.
Dar singura modalitate de a-l calma este să nu cedezi. Părintele trebuie să-și amintească: copilul nu este încă capabil să se calmeze. Este dificil pentru el însuși, dar nu poate opri explozia emoțională.
Pentru a stinge acest val, este important ca mama și tata să rămână calmi. Trebuie să încerci să duci copilul într-un loc liniștit și să-i lași timp să-și elibereze emoțiile.
Daca acest lucru nu este posibil, poti incerca sa iti imbratisezi bebelusul sau sa stai langa el, astfel incat sa se simta protejat. Desigur, alții vor fi nemulțumiți de acest comportament. Dar este important să ne amintim că starea copilului este acum mai importantă decât judecata străinilor.
Doar încrederea fermă a copilului că mama și tata îi vor fi alături în orice circumstanțe și nu vor fi dezamăgiți îl va ajuta să depășească cu succes criza de 3 ani. Un răspuns calm și răbdător este cel mai bun mod de a justifica interdicțiile și de a ajuta copilul să realizeze că trebuie să le respecte.
Cu cât va afla mai devreme că autoritatea părintească este incontestabilă, cu atât mai devreme va înceta să provoace în mod deliberat adulții.
