„Am greșit, îmi pare rău. Ai avut dreptate”, aceasta este fraza pe care părinții o rostesc atât de rar atunci când comunică cu copiii lor, când ar trebui să fie invers: iertarea copiilor nu poate fi doar cerută, ci și necesară.
Adulții trebuie să fie deschiși și încrezători în ei înșiși pentru a avea puterea de a-și recunoaște greșelile în fața copiilor.
Acesta este singurul mod în care mamele și tații pot arăta că sunt oameni obișnuiți și că și ei pot greși.
Este responsabilitatea părinților să-și exprime simpatia copiilor atunci când sunt răniți de greșelile lor.
Când mamele și tații manifestă sinceritate și umilință în interacțiunile lor cu copiii, ei le arată că perfecțiunea este imposibil de atins – nici pentru adulți, nici pentru copii.
Pentru a-și recunoaște imperfecțiunile, părinții trebuie să fie sinceri.
Dacă își asumă responsabilitatea pentru greșeala, ei îl ajută pe copil să devină suficient de curajos pentru a-și recunoaște propriile imperfecțiuni. Acest lucru îi ajută pe copii să învețe echilibrul, mai degrabă decât să devină perfecționiști.
Acceptarea responsabilității pentru propriile greșeli creează o atmosferă de toleranță și deschidere în familie. Această atmosferă devine baza pe care copiii învață să-și construiască relațiile viitoare cu alte persoane.
Anterior, am vorbit despre cum să înveți un copil să spună „nu”.
