Este important de reținut imediat că un tic nervos este o tulburare neurologică, chiar dacă este cauzată de motive psihologice. Prin urmare, dacă apar simptome ale acestei boli, trebuie să contactați mai întâi un neurolog.
După o examinare amănunțită, dacă este necesar, medicul va trimite o trimitere către alți specialiști care se ocupă și de această problemă.
În termeni generali, un tic nervos (hiperkineza) este o contracție involuntară bruscă a unui grup muscular ca urmare a unui semnal eronat de la creier, care se repetă de mai multe ori.
Reacțiile necontrolate la un astfel de semnal pot fi faciale, motorii, vocale sau senzoriale. În exterior, uneori arată ca o caricatură a acțiunilor sau sunetelor normale. Încercările de a suprima ticurile duc de obicei la rezultatul opus. Un expert de la publicația online BelNovosti vorbește despre asta mai detaliat. Tatiana Ioannou.
Trebuie înțeles că clasificarea ticurilor nervoase – tipuri, durată, metode de tratament – este un subiect pentru un articol separat. Dar există câteva puncte importante pe care părinții trebuie să le cunoască.
Potrivit cercetărilor, un tic nervos se poate dezvolta la orice vârstă și poate fi fie primar, atunci când este o consecință a suprasolicitarii psiho-emoționale puternice, fie secundar, asociat cu diverse leziuni cerebrale sau luarea anumitor medicamente.
Experții identifică și ticurile nervoase care apar ca urmare a predispoziției genetice.
În multe cazuri, părinții nu observă imediat că copilul are mișcări compulsive ciudate sau că atunci când copilul trebuie să se concentreze pe ceva, începe să scoată sunete repetitive nepotrivite. Astfel de trăsături comportamentale pot semnala apariția unui tic nervos.
1. Cele mai frecvente simptome ale ticurilor din copilărie
- Hiperkinezia facială (facială) poate fi exprimată prin clipire frecventă, ridicare a sprâncenelor, mișcare constantă a buzelor, zvâcnire a obrazului.
- Ticurile membrelor se manifestă ca o tresărire ascuțită, ridicarea din umeri sau zvâcnirea umerilor, încuviințări impulsive; Copilul își poate bate mâinile, pocni din degete, poate călca pe picioare sau poate sări pe loc fără un motiv aparent.
- Manifestările vocale ale ticurilor se caracterizează prin diverse sunete repetitive fără sens: șuierat, tuse, adulmecat, pufnit, pufnit.
De regulă, copilul nici măcar nu acordă atenție reacțiilor spontane de mai sus și nu este conștient de ele. De obicei, aceste sunete și mișcări involuntare sunt observate de alții.
Cel mai adesea, părinții și ceilalți din jurul lor cred că copilul face acest lucru intenționat pentru a-i tachina sau înfuria. Acest lucru nu este în niciun caz adevărat. Bebelușul nu poate controla un adevărat tic nervos, iar atunci când încearcă să-l oblige să oprească mișcarea enervantă, începe doar să devină și mai nervos, ceea ce duce la o agravare a situației.
Sarcina părinților este să nu lase totul să-și urmeze cursul, să nu încerce să corecteze reacțiile comportamentale ale copilului prin pedepse și restricții, ci să caute prompt ajutor de la specialiști.
2. Cauze sociale și psihologice ale ticurilor nervoase la copii
Ticurile nervoase primare sunt de obicei diagnosticate la copiii cu vârsta cuprinsă între 7 și 12 ani, deoarece sistemul lor nervos nu este încă stabil și funcționează rapid defectuos sub influența factorilor negativi. Prin eliminarea cauzelor ticurilor, poate fi prezisă ameliorarea completă a bolii.
- Stres. Mediu familial nefavorabil; tratament crud; moartea unei persoane apropiate copilului; presiune constantă din partea părinților; de urgență; schimbări serioase în viață. Șocurile psiho-emoționale pot duce la probleme de sănătate, inclusiv cauzarea de ticuri nervoase.
- Factorul educațional. Adesea, atunci când încep școala, în special copiii impresionabili întâmpină dificultăți de adaptare la o nouă echipă, curriculum și volum de muncă. Pe acest fond pot apărea anomalii neurologice, chiar dacă totul era normal înainte de a intra la școală.
- Surmenaj. Cerințele neobișnuite, o programa școlară supraîncărcată, nerespectarea rutinei zilnice recomandate, pasiunea excesivă pentru jocurile pe calculator și cursurile suplimentare au un impact negativ asupra sistemului nervos al unei persoane în creștere.
- Alimentație insuficientă sau necorespunzătoare. Oricât de banal ar suna, lipsa de vitamine, deshidratarea frecventă, consumul haotic dezechilibrat de alimente sunt sursa a numeroase probleme asociate cu funcționarea normală a organismului.
Trebuie subliniat faptul că ticurile nervoase pot fi cauzate nu numai de factori psiho-emoționali, ci și de tulburări organice ale sistemului nervos.
În acest caz, este necesară o abordare medicală cuprinzătoare și utilizarea terapiei medicamentoase, iar succesul tratamentului depinde de forma și severitatea bolii.
Cauzele ticurilor nervoase secundare includ:
- Leziuni cerebrale: leziuni cerebrale traumatice, boli vasculare ale creierului, meningită, encefalită, tumori;
- Efecte secundare cu utilizarea pe termen lung a medicamentelor antipsihotice, antipsihotice și antiepileptice, antidepresive, tranchilizante;
- Intoxicare (otrăvire a organismului);
- Tulburări genetice;
- nevralgie de trigemen;
- Abateri ale dezvoltării intrauterine, traumatisme la naștere.
3. Prevenirea
Incapacitatea de a-și controla propriile mișcări sau răspunsuri vocale poate cauza multe probleme atât unui copil mic, cât și unui adolescent. La școală și nu numai, există, din păcate, oameni care pot începe să tachineze și să ridiculizeze un copil cu un tic nervos, în urma căruia există o mare probabilitate ca acesta să dezvolte probleme psihologice și fiziologice și mai mari.
Recomandările simple de urmat vor ajuta la prevenirea dezvoltării ticurilor nervoase (adică hiperkinezia nu este asociată cu tulburări fiziologice):
- Acordați mai multă atenție copilului dvs. Principala nevoie pe care copiii o experimentează în mod constant este nevoia de părinți iubitori și grijulii.
- Menține o rutină zilnică. Copilul ar trebui să doarmă suficient, să mănânce bine și corespunzător și să petreacă suficient timp în aer curat.
- Nu permiteți copilului dumneavoastră să-și dedice timpul liber doar jocurilor pe calculator.
- Atmosferă familială calmă, prietenoasă. Copilul trebuie să știe că poate avea încredere în părinții săi și că aceștia sunt mereu de partea lui.
- Fii conștient de treburile școlare ale copilului tău: știi cine îl învață, cu cine este prieten, cine îi dă probleme. Reacționați prompt dacă copilul dumneavoastră are nevoie de ajutor.
- Monitorizați starea de sănătate a copilului dumneavoastră și supuneți-vă examinărilor medicale regulate.
Fotografie: Pixabay
