Probabil ați auzit de multe boli și probleme de sănătate care se confruntă cu ființele umane, dar există câteva sindroame ciudate despre care probabil nu știți. De câte dintre aceste afecțiuni medicale neobișnuite ați auzit?
Sindromul capului cu explozie
Imaginează-ți cum ar fi să dormi profund, doar ca să fii zguduit din somn de sunetul unei explozii care îți sfâșie capul? Nu, nu ai fost împușcat, ai sindromul capului cu explozie. Această tulburare ciudată, cunoscută și sub numele de tulburare de somn hipnagogică sau „explozivă”, este o afecțiune rară în care pacientul aude zgomote puternice în capul său. Cel mai adesea, aceste zgomote apar în timpul somnului. Zgomotele pot varia de la tunet la împușcături, dar sunetele pot fi și ciudate, cum ar fi scârțâitul ușilor. În cele mai multe cazuri, sunetele durează doar câteva secunde, dar pot fi mai lungi și asociate cu alte simptome, cum ar fi vedea lumini intermitente.
Sindromul capului explodat apare cel mai adesea la femeile de peste 50 de ani care sunt stresate sau obosite, dar apare și la tineri. Potrivit Clinicii Cleveland, într-un studiu, 16% dintre studenți au raportat acest lucru. Nu este periculos – deși poate fi înfricoșător pentru cei care îl experimentează. Din păcate, cercetătorii încă nu înțeleg de ce unii oameni experimentează acest lucru, iar alții nu.
Sindromul accentului străin
Sindromul accentului străin (FAS) este o afecțiune în care o persoană vorbește cu un accent diferit. Brusc, sună de parcă ai fi dintr-o altă țară. Unele persoane cu acest sindrom au o altă boală, cum ar fi o tumoare pe creier sau scleroza multiplă, dar există cel puțin un caz de femeie care a dezvoltat-o după o intervenție chirurgicală dentară. Deși este rar, nu există nici un tratament. Tratamentul recomandat de majoritatea medicilor este logopedia pentru a corecta accentul.
Un neurolog din Norvegia a descris pentru prima dată această afecțiune în 1941. O femeie norvegiană lovită de un fragment de bombă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a început să vorbească cu un puternic accent german. Accentul era atât de puternic încât a devenit ținta discursurilor instigatoare la ură îndreptate împotriva germanilor. De atunci, boala a fost documentată în toată Europa și America de Nord, inclusiv cazuri la persoane născute și crescute în SUA.
Iată o tulburare genetică despre care probabil nu ai auzit niciodată: sindromul vârcolacului, cunoscut și sub numele de hipertricoză. Această boală, descoperită în anii 1600, provoacă păr abundent pe fața și corpul unei persoane. Afectează toate rasele și genurile, dar este atât de rar încât doar aproximativ 50 de cazuri sunt cunoscute în întreaga lume. Unii oameni cu această afecțiune au păr pe tot corpul și arată ca niște vârcolaci. Alte persoane cu această afecțiune rară au părul gros doar pe față sau pe alte zone izolate ale pielii.
Sindromul vârcolacului poate fi prezent la naștere sau se poate dezvolta mai târziu în viață. De obicei, este inofensiv, dar uneori părul suplimentar poate provoca iritații sau disconfort dacă crește în răni deschise sau se încurcă în îmbrăcăminte sau bijuterii. În alte cazuri, persoanele cu sindromul vârcolacului par să fie sănătoase și nu le scurtează speranța de viață.
Sindromul Alice în Țara Minunilor
Sindromul Alice în Țara Minunilor este o afecțiune neurologică rară care afectează simțul timpului, imaginea, sunetul și dimensiunea. Este numit după romanul Lewis Carroll și este numit și sindromul Todd, halucinații liliputiene și micropsie. Afecțiunea apare de obicei la copiii mici sau la persoanele cu leziuni cerebrale. Simptomele sunt halucinații sau distorsiuni perceptuale (de exemplu, a vedea obiectele ca fiind mai mici decât sunt în realitate).
Un exemplu în acest sens este copilul care se gândește brusc că obiectele sunt mai mici sau mai îndepărtate decât sunt. El poate avea, de asemenea, o imagine a corpului alterată, crezând că corpul său este mai mic decât este în realitate. Persoanele cu sindromul Alice în Țara Minunilor au adesea și dureri de cap migrenoase, iar afecțiunea este uneori asociată cu tumori cerebrale. Nu există niciun tratament pentru această afecțiune, în afară de controlul migrenei.
Prurit acvagenic
Pruritul acvagenic este o afecțiune rară a pielii care provoacă o senzație de mâncărime severă după contactul cu apa. Se poate întâmpla persoanelor cu sau fără alte afecțiuni ale pielii, dar este cel mai frecvent în rândul celor cu eczeme sau alte erupții cutanate.
Mâncărimea începe de obicei în 5-10 minute de la contactul cu apa și poate fi atât de severă încât o persoană nu poate dormi. Simptomele pot dura ore și pot fi necesare antihistaminice pentru a gestiona iritația. La unii oameni, mâncărimea este atât de chinuitoare încât le este frică să facă duș. Cu toate acestea, baie în apă rece poate opri uneori mâncărimea temporar.
Sursa: BTA
