O stare de oboseală constantă și scăderea performanței care nu se ameliorează cu odihna și somnul adecvat sunt principalele simptome ale sindromului de oboseală cronică. Acest lucru poate fi, de asemenea, însoțit de dureri de cap, tulburări de somn, iritabilitate, scăderea apetitului și tulburări de memorie.
Sindromul de oboseală cronică poate fi un semn al unei anumite boli.
Cauzele sindromului de oboseală cronică
Dieta dezechilibrata
Lipsa de vitamine și microelemente în organism poate fi rezultatul unei alimentații dezechilibrate. Deși vitaminele în sine nu sunt o sursă de energie, ele activează multe procese metabolice și pot avea un impact asupra bunăstării.
Unele dintre vitaminele și mineralele importante includ:
- vitaminele D, C, B12, B1, H (biotina);
- fier;
- acid folic;
- cupru;
- crom;
- potasiu;
- magneziu;
- iod.
Oncolog categoria I a centrului medical HappyDerm Lyudmila Artyushkevich în perioada de iarnă-primăvară, el recomandă să luați complexe de vitamine cu microelementele enumerate și trebuie acordată o atenție deosebită vitaminei D.
Consumul excesiv de dulciuri
Consumul excesiv de dulciuri crește rapid nivelul de glucoză din sânge, determinând producerea de cantități mari de insulină, care ajută celulele să utilizeze rapid zahărul.
Cu toate acestea, astfel de fluctuații ale nivelului de zahăr pot provoca senzații de slăbiciune, pierdere de energie și somnolență. Pentru a menține sănătatea și energia, este important să reduceți aportul de dulciuri, zahăr și alți carbohidrați introducând mai multe proteine în alimentație. Dimineața, este recomandat să alegeți un mic dejun proteic, precum omletă sau omletă.
Activitate fizică scăzută
Activitatea fizică redusă poate duce, de asemenea, la o pierdere rapidă a forței și la o recuperare lentă a corpului. Pentru a evita acest lucru, este necesară o activitate fizică adecvată și regulată. Ar putea fi:
- Yoga.
- Alerga.
- Dans.
- Înot.
- Exerciții regulate de dimineață.
Exercițiile regulate vor ajuta la întărirea corpului, la îmbunătățirea dispoziției și la combaterea oboselii.
Lipsa de odihnă și de somn
Lipsa somnului și a odihnei poate duce, de asemenea, la pierderea forței și la o sănătate precară. Se recomandă să dormi cel puțin 7-8 ore în întuneric pentru a produce suficientă melatonină, care ajută la combaterea stresului.
Este important să vă acordați timp să vă relaxați și să vă schimbați împrejurimile, să petreceți câteva săptămâni în vacanță de cel puțin două ori pe an. Seara, vă puteți rezerva câteva ore pentru propriile nevoi, iar în weekend, vă puteți angaja în recreere activă.
Anemie
Sindromul anemie poate provoca oboseală crescută. Cu un nivel redus de hemoglobină în sânge, furnizarea de oxigen a mușchilor și a creierului este împiedicată, ceea ce duce la slăbiciune generală, oboseală, somnolență și scăderea performanței.
Depresie
Depresia este una dintre cele mai frecvente tulburări mintale din lumea modernă. Nu numai că provoacă un sentiment constant de tristețe și nemulțumire față de viață, dar se manifestă și la nivel fizic. Pe lângă oboseală, depresia poate provoca și probleme de somn, apetit și concentrare.
Boli endocrine
Hipotiroidismul poate provoca oboseală frecventă. Hipotiroidismul este asociat cu o lipsă de hormoni tiroidieni și se poate manifesta ca piele uscată, căderea părului, umflături, constipație, frig, pierderi de memorie și nereguli menstruale la femei.
Boli infecțioase
Oboseala este, de asemenea, un simptom comun al bolilor infecțioase acute și cronice, precum hepatita virală, infecția cu HIV, infecțiile cauzate de virusurile herpetice etc.
Dacă simțiți oboseală constantă, ar trebui să consultați un medic și să fiți examinat. În prima etapă, testele pot include:
- Test de sange general cu formula si VSH.
- Analiza generală a urinei.
- Test biochimic de sânge (glucoză, creatinină, uree, feritină, enzime hepatice – ALT, AST, bilirubină, proteine, vitamina D).
- Hormoni tiroidieni (TSH, T3, T4).
Dacă există abateri semnificative de la normă în oricare dintre indicatori, este necesar să se efectueze o examinare suplimentară și să se consulte cu specialiști, cum ar fi un hematolog, endocrinolog, specialist în boli infecțioase sau neurolog.
