Teoria atașamentului a fost dezvoltată de psihiatrul și psihanalistul englez John Bowlby, conform căreia atașamentul este nevoia biologică de bază a unei persoane de a interacționa cu o persoană semnificativă.
Psihologii disting trei tipuri principale de atașament: sigur, anxios și evitant (uneori li se adaugă și anxios-evitant).
Tip de atașament sigur
Un copil care și-a format un tip de atașament sigur este supărat când mama lui îl părăsește, dar trece rapid, de exemplu, la jucării sau la alți copii de la grădiniță.
Dacă vorbim despre vârsta adultă care ne interesează, atunci o astfel de persoană intră ușor și fericit în relații apropiate și de încredere, simțindu-se confortabil în același timp. Nu se teme să-și arate emoțiile, să fie sincer și vulnerabil. O altă trăsătură tipică este independența: o astfel de persoană nu se teme de gândul că va rămâne singură.
Tip de atașament anxios
Copiii cu un tip de atașament anxios au nevoie în mod constant de intimitate cu o altă persoană – au nevoie de confirmarea nevoii și importanței lor, așa că adesea fac tot posibilul pentru a-și mulțumi părinții.
Același lucru se poate spune despre un adult – doar că nu-și mai face plăcere părinților, ci partenerului său. Își dorește în permanență intimitate, trăiește gelozie și îi este greu cu despărțirea, dar se întâmplă și ca a fi în compania unui partener să nu-i aducă plăcere.
Tip de atașament evitant
Deoarece persoanele cu acest tip se tem să nu fie abandonate sau le este frică de a deveni complet cufundate în partenerul lor, ei sunt contrarii față de intimitatea în relații.
Dacă descriem astfel de parteneri, atunci epitete ca egoiste și detașate sunt potrivite pentru ei. Nu trebuie să le oferi ajutor – ei tot nu îl vor accepta.
Anterior, am enumerat 5 semne că un bărbat nu iubește o femeie.
