Ce este scintigrafia osoasa?
Scintigrafia osoasă este o metodă de diagnosticare a medicinei nucleare în care o cantitate mică material radioactiv (radiofarmaceutic) este injectat într-o venă pentru a vizualiza zonele cu leziuni osoase sau boli din organism. Substanța injectată, numită radionuclid sau trasor, este preluată de celulele și țesuturile care sunt în proces de reparare. Scintigrafia osoasă este o procedură relativ sigură și este utilă pentru diagnosticarea unui număr de afecțiuni care afectează oasele, inclusiv fracturi, infecții și cancer.
Care este scopul scintigrafiei osoase?
Scintigrafia osoasă poate fi atribuită la testare pentru dureri osoase inexplicabile sau avand semne si simptome de boala osoasa. Unele dintre motivele pentru care poate fi utilizată o scanare osoasă includ:
- Evaluarea traumatismelor osoase pe care radiografia nu le poate detecta;
- Detectarea fracturilor greu de localizat;
- Examinarea unei fracturi osoase inexplicabile, când oasele se descompun într-o zonă deja slăbită de o altă boală (fractură patologică);
- Determinarea vârstei fracturii;
- Examinarea durerii persistente la nivelul membrelor, coaste sau coloanei vertebrale;
- Evaluarea infecției osoase detectată prin alte studii imagistice;
- Evaluarea dizabilității cauzate de artrită și alte boli osoase;
- Determinarea dacă fluxul de sânge către os este obstrucționat;
- Verificarea prezenței cancerului primar sau secundar (metastaze) în oase;
- Stadializarea cancerului osos;
- Monitorizarea răspunsului la tratamentul bolilor osoase
În ce condiții se efectuează scintigrafia osoasă?
Cu ajutorul scintigrafiei osoase, zonele afectate pot fi determinate rapid cu un aparat specializat numit camera gama. Camera gamma este concepută pentru a captura modele de radiații interne și a le transpune într-o imagine bidimensională.
Scintigrafia osoasă este cercetare extrem de sensibilă, care poate detecta chiar și anomalii minore în metabolismul osos. Cercetarea este fundamentală pentru studiul cancerului osos, inclusiv al cancerelor secundare (metastatice). Scintigrafia osoasă poate ajuta la diagnosticarea, monitorizarea sau caracterizarea:
- Artrită;
- Necroza avasculara, moartea osoasa datorita fluxului sanguin restrictionat;
- Tumori osoase benigne;
- Fracturi osoase;
- Displazia fibroasă, o tulburare genetică care afectează dezvoltarea normală a țesutului osos;
- Osteomalacie, înmuiere anormală a oaselor;
- Osteomielita, un tip de infecție osoasă;
- Osteopetroză, oase anormal de dense și fragile;
- boala Paget, o tulburare care afectează remodelarea osoasă normală;
- cancer osos primar, cum ar fi osteosarcomul;
- Cancerele osoase secundare care s-au răspândit dintr-o tumoare primară
Scintigrafia osoasă este efectuată în mod obișnuit după anumite diagnostice de cancer la verificați proactiv pentru os metastaze.
Care sunt avantajele și dezavantajele scintigrafiei osoase?
Scintigrafia osoasă are atât avantaje, cât și dezavantaje. Scintigrafia osoasă produce imagini care sunt multe mai puțin detaliat decât cele ale tomografiei cu emisie de pozitroni (PET), dar este și mult mai ieftină.
Deși scintigrafia osoasă este un test foarte sensibil în detectarea leziunilor și a altor anomalii osoase, imaginile sunt nespecifice și pot necesita cercetări ulterioare cu PET, tomografie computerizată (CT), imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) sau biopsie osoasă.
Care sunt riscurile și contraindicațiile scintigrafiei osoase?
Scintigrafia osoasă folosește un trasor radioactiv (radiofarmaceutic), cel mai frecvent tehnețiu-99m, care este injectat intravenos. Deși poate provoca anxietate, nivelul radiaţiilor emise în timpul examinării este extrem de scăzut, mult mai mic decât cel al tomografiei computerizate. În plus, produsul radiofarmaceutic are un timp de înjumătățire relativ scurt (aproximativ șase ore), ceea ce înseamnă că este excretat din organism în decurs de una până la două zile.
Scanerul gamma în sine nu emite radiații. Singurele efecte secundare asociate procedurii (altele decât disconfortul de a fi nemișcat o perioadă lungă de timp) sunt cele legate de trasorul radioactiv.
Este necesar să se informeze medicul dacă pacientul are boala cardiovasculara sau dacă ia medicamente pentru inimă. Acest lucru nu împiedică pacientul să fie supus examinării, dar înseamnă că starea lui trebuie monitorizată în timpul procedurii.
In general vorbind, medicina nucleara de orice fel este evitata in sarcina, iar femeile care alăptează ar trebui să oprească alăptarea timp de 24 de ore prin pomparea și aruncarea laptelui matern. Dacă pacientul este supraponderal, specialistul poate fi necesar să utilizeze alte metode de diagnostic.
Care sunt efectele secundare după injectarea unui radiofarmaceutic?
Cele mai frecvente șase efecte secundareasociate cu tehnețiul-99m (care apare la mai mult de 1% dintre pacienți) sunt:
- Durere sau umflare la locul injectării;
- Modificări ale gustului;
- Durere sau disconfort în piept;
- Puls rapid;
- Modificări ale simțului mirosului;
- Ritm neregulat al inimii
Alte reacții adverse mai puțin probabile includ vedere încețoșată, amețeli, oboseală, mâncărime, amețeli în picioare (hipotensiune arterială posturală), greață, vărsături și slăbiciune. Potrivit informațiilor de la Food and Drug Administration (FDA), reacțiile alergice la tehnețiu-99m sunt extrem de rare.
Referinte:
1. Van den Wyngaert T, Strobel K, Kampen WU, et al. Ghidurile de practică EANM pentru scintigrafia osoasă
2. Montilla-Soler JL, Makanji R. Scintigrafie scheletică
3. Biblioteca Națională de Medicină (SUA). Technetium tc 99m sestamibi
4. RadiologyInfo.org. Scanarea osoasă (scintigrafie scheletică)
5. Biblioteca Naţională de Medicină. Enciclopedie medicală: Scanarea osoasă
6. Sănătate foarte bine. Ce este o scanare osoasă?
