Keratită, cauzată de o infecție cu virusul herpes simplex, afectează partea transparentă a ochiului – corneea. De obicei, cu un tratament în timp util, afecțiunea nu afectează vederea. Cu toate acestea, în unele cazuri mai severe și netratate, poate apărea orbirea.
Infecția virală este cauzată de două tipuri principale herpes simplex. Tipul I este cel mai frecvent și infectează în principal fața, ducând la apariția cunoscutului „herpes”. Tipul II este o infecție cu transmitere sexuală care afectează organele genitale ale bărbaților și femeilor.
Ambele tipuri de virus s-ar putea răspândi la ochi și pot provoca boli, deși tipul I este mai frecvent în infecțiile din partea superioară a corpului și a capului. Deși tipul II afectează rar sistemul vizual, virusul poate pătrunde în ochi prin contact direct sau indirect de la o leziune activă, indiferent de ce parte a corpului se află.
Herpesul de tip I are un indice de contagiozitate foarte mare și se transmite de obicei prin contactul cu pielea purtătorului virusului. După infecția inițială, virusul rămâne latent în corpul gazdei, trăind în celulele nervoase ale pielii sau ale ochiului. Acolo, se poate reactiva și duce la simptomele caracteristice unei infecții cu herpes.
În perioada de latentă, nu se observă semne speciale. Dar unii pot dezvolta conjunctivită foliculară acută și infecții ale tractului respirator superior.
După infecția primară, virusul traversează axonii nervilor senzoriali pentru a stabili o infecție latentă în ganglionul trigemen. Virusul este apoi capabil să se reactiveze de-a lungul oricărei ramuri a nervului trigemen, ducând la plângeri oftalmice.
După ce herpesul simplex afectează ochiul, de obicei infectează pleoapele, conjunctiva și corneea. De asemenea, poate afecta unele structuri în profunzime, deși acest lucru este rar.
Factorii care îi pot afecta reactivarea sunt stresul, expunerea la soare sau la alte tipuri de lumină UV (de exemplu, solarul), frigul, traumatismele corpului, menstruația, modificările hormonale, scăderea imunității, precum și administrarea anumitor medicamente.
Diagnosticul a afecțiunii se realizează cu ajutorul unui biomicroscop. Semnul distinctiv la keratită herpetică este prezența a numeroase dendrite epiteliale mici ramificate pe suprafața corneei. Deși adesea se prezintă mai întâi ca o cheratită epitelială aspră, punctată, care seamănă cu cheratita virală. Dendrita din infectia cu herpes are bulbi terminali distincti. Adesea, în timpul examinării, se poate folosi un colorant numit Fluoresceină, care are ca rezultat o colorare specifică verde a leziunilor epiteliale atunci când sunt iluminate cu lumină albastră.
Plângerilecare pot apărea ca urmare a keratitei herpetice, includ durere, roșeață, erupție cutanată, vedere încețoșată, ruperea straturilor de suprafață ale ochiului și fotosensibilitate.
Când infecția este superficială și afectează doar stratul exterior al corneei, numit epiteliu, se vindecă fără cicatrici. Cu toate acestea, după o perioadă mai lungă de timp, este posibil să se afecteze straturile mai profunde ale corneei. În aceste cazuri, infecția poate duce la cicatrizarea corneei, scăderea acuității vizuale și, în unele cazuri, chiar la orbire. Trecerea infecției în structurile interne ale ochiului și afectarea uveei se numește uveită herpetică și este o afecțiune care pune în pericol vederea.
Tratamentul de keratita herpetică poate fi diferită, în funcție de severitatea acesteia. Pentru o infecție ușoară, numai medicamentele antivirale topice și orale pot fi utilizate de obicei. Îndepărtarea cu grijă a zonei afectate a corneei poate fi necesară pentru a elimina celulele afectate. În unele cazuri, tratamentul și rezolvarea simptomelor pot dura până la câteva luni. În cazurile de cicatrici severe și pierderea vederii, poate fi necesar un transplant de cornee.
Consultarea cu un oftalmolog la pacienții cu keratită herpetică este deosebit de importantă deoarece unele medicamente ar putea agrava infecția, cum ar fi steroizii. Afecțiunea nu poate fi complet vindecată. Odată ajuns în organism, virusul herpes nu poate fi îndepărtat.
Cea mai bună protecție împotriva keratitei herpetice este prevenirea. În prezența unei infecții active cu herpes, trebuie evitat contactul cu ochii și trebuie respectată în general o bună igienă a mâinilor. Apariția infecțiilor recurente necesită întreruperea purtării lentilelor de contact.
Referinte:
