S-a dovedit că doar 10% din comunicarea umană se realizează prin cuvinte. Restul de 90% sunt informații non-verbale exprimate în imagini, gesturi, expresii faciale, posturi și alte tipuri de limbaj corporal. Scrisul de mână, mersul, obiceiurile, preferințele de culoare – toate aceste elemente formează o oglindă în care se reflectă individualitatea noastră.
Psihologii adesea folosiți desenele copiilor ca parte a comunicării non-verbale pentru a afla mai multe despre starea emoțională a copilului – placerile și antipatiile lui, visele, fricile, dificultățile și multe altele care cu greu pot fi exprimate în cuvinte. Desenele sunt ferestre către lumea copiilor. Ce putem învăța de la ei? Iată câteva elemente de bază:
Semne de avertizare: Un monstru cu o mie de ochi, un soare foarte mic, o linie subțire și aproape imperceptibilă în desen – toate acestea sunt lucruri care pot fi un indiciu al anxietății.
Forța de presiune
Dacă este prea slabă, dezvăluie timiditate, hipersensibilitate sau introversie. Poate fi, de asemenea, un semn al nevoii de mai multă atenție și sprijin. Daca presiunea este puternica pana aproape de a sparge frunza, poate insemna vanitate, agresivitate si capricios.
Culoare
Copiii mai activi și deschisi tind să folosească culori calde și luminoase. Cu cât mai închise și mai timide – culorile reci.
Potrivit psihoterapeuților, fiecare culoare are o anumită semnificație simbolică:
– albastru inchis – concentrare intensă, atenție concentrată pe problemele interne, calm, mulțumire, autoanaliză;
– verde – calm, independență, insistență, perseverență, prudență;
– Roșu – forță, excentricitate, unicitate, agresivitate, hiperactivitate, excitabilitate;
– galben – pozitivitate, imediate, optimism, curiozitate;
– violet – ingeniozitate, intuiție, imaturitate emoțională și intelectuală (copiii folosesc adesea această culoare);
– maro – lenevie, disconfort fizic, negativitate;
– negru – melancolie, nemulțumire, tendințe distructive, dorință de schimbare;
– gri – indiferență, detașare, tendință de autoabsorbție.
Numărul de culori folosite este de asemenea important. 5-6 culori vorbesc despre prezența echilibrului emoțional. Gama mai largă de culori vorbește despre o lume emoțională bogată. Dacă un copil mai mare de 3 sau 4 ani folosește doar 1-2 culori, acesta poate fi un indiciu de negativitate sau frustrare.
Obiecte
Unele elemente pot fi asociate cu fricile copilăriei: monștri, dar și șoareci, păianjeni, șerpi, insecte.
Extragerea frecventă de sânge, medici sau spitale poate însemna anxietate. Soarele din subconștientul copilului simbolizează tatăl. Dacă este închisă sau prea departe de celelalte elemente ale desenului, poate semnala nevoia de mai multă comunicare cu tatăl.
Casa simbolizează mama. Un acoperiș roșu aprins poate fi asociat cu o agresiune îndreptată asupra mamei. Ferestrele joacă, de asemenea, un rol foarte important în simbolismul copiilor: florile de pe pervazuri vorbesc despre bucurie, iar ferestrele închise sau cu obloane – teama de a se deschide către ceilalți.
Frunzele care cad din copaci vorbesc despre teama de singuratate si dorinta copilului de a fi mereu aproape de parintii sai.
Acordați o atenție deosebită pantofilor, picioarelor și picioarelor. Dacă copilul își desenează părinții desculț sau fără picioare, acest lucru poate indica o lipsă de încredere în ei sau o nevoie de mai multă siguranță.
Modul de desen dezvăluie temperamentul copilului.
Copiii timizi desenează linii subțiri, în timp ce cei energici mâzgăleesc cu presiune puternică. Oamenii creativi desenează cercuri, forme moi (de exemplu, fum în spirală dintr-un coș). Persoanele active fizic preferă unghiurile și liniile drepte.
Aspectul desenului pe foaie: arată modul în care copilul se potrivește în mediul său. Jumătatea stângă a frunzei reprezintă trecutul și atașamentul față de mamă, dreapta – viitorul și tatăl. Liniile îndreptate în sus reprezintă visele copilului, iar liniile îndreptate în jos reprezintă viața lui de zi cu zi. Un copil care se simte în siguranță și în siguranță își va așeza silueta în centrul cearșafului.
Ce ar trebui sa stii?
Părinții nu ar trebui să analizeze fiecare desen pentru a nu pierde încrederea copilului și entuziasmul său pentru desen dacă se simte urmărit. Lasă-l să picteze singur și în pace. Păstrează-i desenele. Îți vor dezvălui micile sale secrete până la vârsta de 12 ani. După aceea, creativitatea copiilor nu mai este spontană.
Nu există o rețetă magică pentru înțelegerea și interpretarea desenelor copiilor. Pentru analiză e bine să ai mai multe desene dintr-o perioadă, pe alt subiect. Veți găsi același tip de sensibilitate în toate, indiferent de conținut.
Cu ajutorul desenelor, nu numai că poți privi în sufletul copilului tău, ci și să-i schimbi mediul în bine. Dacă copilul este supărat, speriat sau trist din orice motiv, pune-l să deseneze un „necaz”. Poate apărea un monstru oribil, un șoarece sau chiar o pată gri fără formă. Întrebați copilul ce vrea această pată? Poate să se transforme într-o mare cu valuri, pești cu model și cufere de aur în fund? Lăsați copilul să deseneze această transformare pe o altă foaie. Mouse-ul se poate transforma într-o prințesă, iar monstrul într-un foc de artificii de bomboane. Și asta îi va aduce deja o nouă dispoziție, o nouă idee despre el însuși și despre lumea din jurul lui.
