Hiperostoză scheletică difuză idiopatică (Hiperostoză scheletică idiopatică difuză – DISH) sau boala de Forestierse caracterizează prin calcificarea și osificarea ligamentelor, tendoanelor și capsulelor articulare – în principal în zona coloanei vertebrale, dar nu numai.
Boala apare mai des la bărbați decât la femei, aproximativ într-un raport de 2:1. Hiperostoza difuză este observată mai des la persoanele supraponderale, diabet zaharat, hiperlipidemie, gută, hiperinsulinemie, hipertensiune arterială, boală cardiacă ischemică, precum și la utilizarea pe termen lung a izoretinolului sau vitamina A (când se acumulează în organism – hipervitaminoză). De asemenea, importantă este eliberarea de mediatori inflamatori și prostaglandine, care stimulează și mai mult osteogeneza în inflamațiile cronice din organism.
Există atât forme asimptomatice, cât și cele cu manifestări severe ale bolii care cauzează handicap.
Boala debutează lent, vag, cu perioade de ameliorare și agravare a simptomelor. Este posibil ca rigiditatea musculară să nu fie însoțită de durere. La începutul plângerilor, modificările radiologice lipsesc. Treptat, aceste plângeri se intensifică și pot acoperi toate părțile coloanei vertebrale. Modificările radiologice caracteristice încep și ele să se formeze încet.
Ligamentul longitudinal anterior care acoperă coloana vertebrală este primul loc obișnuit de implicare. Cel mai adesea, simptomele bolii ies în evidență după vârsta de 50 de ani. Segmentele cervicale inferioare – gât sunt zonele cele mai frecvent afectate ale coloanei vertebrale, în timp ce implicarea segmentelor superioare este mai puțin frecventă, dar simptomele de disfagie.
Implicarea regiunii cervicale inferioare duce la o imobilitate caracteristică la nivelul gâtului, care direcționează pacienții să solicite consultație.
Cele mai frecvente simptome ale bolii sunt: compresie neurovascularărestricție de mișcare, durere, poate exista o modificare a vocii – voce răgușită, senzație de corp străin sau glob la înghițire.
Disfagia apare la 0,6–1,0% dintre pacienții cu boală, unde regiunea cervicală este principalul segment afectat.
Rigiditatea la nivelul gâtului este mai frecventă, dar mobilitatea în partea inferioară a spatelui poate fi și ea afectată. În unele cazuri sunt afectate și ligamentele și ligamentele periferice, fascia – enteze periferice: ligamente peripatelare, lui Ahile tendon, fascia plantară, umeri, articulații metacarpofalangiene.
Razele X arată așa-numitele punți osoase pe suprafața frontală a cel puțin patru corpuri vertebralecu sau fără creșteri ascuțite în zona articulațiilor dintre vertebre.
De asemenea, înălțimea discurilor intervertebrale din zona afectată este relativ păstrată, fără modificări radiografice majore pentru un proces degenerativ al discului.
Pentru un diagnostic diferențial cu boala Bekhterev, este esențial să nu existe implicarea articulațiilor sacroiliace.
Mai multe modalități terapeutice pot fi utilizate pentru a reduce durerea – atât medicamente, cât și terapie fizică. Sunt incluse medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, analgezice, iar în cazurile mai severe pot fi necesare injecții locale cu corticosteroizi. Căldura locală poate fi folosită pentru a reduce temporar durerea.
Se aplică și ele relaxante musculare, mai ales în cazurile de rigiditate pronunțată greu de reglat, chiar și cu exerciții fizice și kinetoterapie. Tratamentul chirurgical trebuie luat în considerare în cazurile cu simptome severe, cum ar fi disfagie progresivă, scădere excesivă în greutate, dificultăți de respirație și la pacienții care nu răspund la tratamentul conservator.
Referinte:
1. Boala Forestier, Fiziopedie;
2. Sindrom Forestier cu disfagie: raport de caz de prezentare rară; Jurnalul de Chirurgie a coloanei vertebrale