Bolile de glanda tiroida nu au limite de vârstă. in orice caz hipotiroidism este aparent mai frecventă la persoanele în vârstă decât la persoanele mai tinere. În ciuda frecvenței crescute a problemelor tiroidiene la bătrânețe, aceste tulburări prezintă o dificultate în diagnosticare. Acest lucru se datorează faptului că bolile tiroidiene se manifestă adesea ca o tulburare a unui alt sistem din organism. Pacienții mai în vârstă cu tulburări tiroidiene necesită un tratament treptat și atent și, ca întotdeauna, necesită urmărire de-a lungul vieții.
Hipotiroidismul este o boală foarte frecventă la pacienții cu vârsta peste 60 de ani, incidența afecțiunii crescând constant odată cu vârsta. Spre deosebire de simptomele hipertiroidismului, simptomele hipotiroidismului sunt multe nespecifice la toti pacientii, cu atat mai mult la varstnici. Ca și în cazul hipertiroidismului, frecvența multor simptome scade odată cu înaintarea în vârstă. De exemplu, pierderea memoriei sau declinul cognitiv, adesea atribuite înaintării în vârstă, pot fi singurele simptome ale hipotiroidismului prezent.
Simptomele și semnele hipotiroidismului pot include creștere în greutate, somnolență, piele uscată și constipație, dar absența acestor simptome nu exclude diagnosticul. Hipotiroidismul poate fi suspectat în prezența unui istoric familial (caz în familie) de boală tiroidiană, tratament anterior pentru hipertiroidism sau antecedente de intervenție chirurgicală la gât și/sau radioterapie.
Pacienții vârstnici se plâng mai rar de intoleranță la frig, creștere în greutate, parestezii și crampe musculare. Evaluarea unui chestionar dat pacienților nou diagnosticați cu hipotiroidism asociat cu tiroidita autoimună a arătat că, deși toate cele 13 simptome de referință au fost mai răspândite la pacienții cu vârsta sub 60 de ani, singurele simptome de referință care au fost mai frecvent la vârstnici, sunt oboseala, dispneea și respirația șuierătoare. Alte simptome neurologice raportate că apar mai frecvent la pacienții vârstnici cu hipotiroidism includ hipogeuzia (simțul redus al gustului) și disgeuzie (confuzia de gusturi diferite), auzul afectat și ataxie.
Descoperirile fizice, observate la pacienții vârstnici cu hipotiroidism pot include bradicardie, hipertensiune diastolică, paloare, piele uscată, păr aspru, răgușeală, disartrie, relaxare întârziată a reflexelor tendinoase profunde și modificări ale stării mentale. Severitatea constatărilor specifice are potențialul de a fi exacerbată de afecțiuni cardiovasculare, neuropsihiatrice, dermatologice sau reumatologice comorbide care sunt mai frecvente la adulți. Modificările morfologice ale dimensiunii și aspectului glandei tiroide nu par să se schimbe odată cu vârsta. Pacienții vârstnici cu tiroidită autoimună prezintă un risc crescut de a dezvolta o formă atrofică a bolii (cu dimensiuni ale glandelor mult reduse).
Hipotiroidismul este, de asemenea, mai frecvent la vârstnici din cauza frecvenței și prevalenței în creștere a tiroiditei autoimune care apare odată cu vârsta. Efectuarea unui diagnostic corect al acestei afecțiuni la pacienții mai în vârstă poate fi, de asemenea, o provocare din cauza unui număr de factori, inclusiv relativ absența simptomelor de referințăconstatări confuze care pot fi legate de comorbidități, modificări ale nivelurilor de hormoni tiroidieni care pot fi legate de boala nontiroidiană (care nu afectează glanda tiroidă) și creșteri ale hormonului de stimulare a tiroidei (TSH) în sânge care pot apărea odată cu îmbătrânirea normală.
Complicații severe de hipotiroidism sunt mai frecvente la pacienții vârstnici afectați. Majoritatea pacienților cu comă mixedem (stadiul final al crizei mixedemului) sunt vârstnici. Pacienții vârstnici cu hipotiroidism nerecunoscut prezintă un risc mai mare de a dezvolta complicații perioperatorii și intraoperatorii. Un studiu care a examinat pacienții spitalizați cu vârsta peste 60 de ani pentru disfuncție tiroidiană a raportat că, la această grupă de vârstă, tulburarea a fost asociată cu o probabilitate semnificativ mai mare de rezultat fatal.
Tratament eficient a hipotiroidismului la pacienții în vârstă se bazează pe luarea în considerare a potențialelor interacțiuni medicamentoase și a modificărilor în clearance-ul metabolic al hormonilor tiroidieni care apar odată cu înaintarea în vârstă. O atenție deosebită trebuie acordată pentru a minimiza riscurile de aritmii atriale și pierderea osoasă progresivă care pot fi asociate cu tireotoxicoză iatrogenă cauzată de supratratamentul cu doze mari de levotiroxină. Hipotiroidismul ușor identificat la adulți nu pare să fie asociat cu modificări ale funcției cognitive sau ale stării funcționale.
Studiile care vizează determinarea riscului de apariție a bolilor cardiovasculare asociate cu hipotiroidism ușor și beneficiile potențiale ale tratamentului care vizează normalizarea nivelurilor de hormoni tiroidieni la adulții în vârstă cu hipotiroidism ușor au arătat rezultate contradictorii. Pacienții vârstnici cu hipotiroidism sever netratat sau insuficient tratat pot fi deosebit de vulnerabili susceptibil la decompensare (hipotiroidism decompensat / scăderea nivelului hormonilor tiroidieni) care poate evolua către o stare de comă mixedem.
Referinte:
1. Asociația Americană a Tiroidiei (ATA). Pacienți în vârstă și boli tiroidiene
2. Asociația Americană a Tiroidiei (ATA). Boala tiroidiană în viața târzie, Leslie MC Goldenberg
3. New England Journal of Medicine (NEJM). Terapia cu hormoni tiroidieni pentru adulții în vârstă cu hipotiroidism subclinic
4. PubMed. Luboshitzky R, Oberman AS, Kaufman N, Reichman N, Flatau E. Prevalența disfuncției cognitive și a hipotiroidismului într-o populație în vârstă de comunitate
5. Centrul Național pentru Informații Biotehnologice (NCBI). Hipotiroidismul la adulții în vârstă
