Sindromul febrei prelungite este o afectiune in care temperatura corpului se mentine intre 37,1 si 37,9 grade timp de cateva saptamani sau chiar luni. Adesea, pacienții se plâng și de simptome suplimentare, cum ar fi slăbiciune constantă, oboseală, lipsă de apetit, transpirație excesivă, iritabilitate crescută.
În unele cazuri, pot exista încă probleme cu visulafectiuni digestive.
Dintre agenții infecțioși virali, citomegalovirusul și infecția cu Epstein-Barr sunt importante pentru menținerea unei temperaturi subfebrile timp de săptămâni. Printre paraziți, infecția cu toxoplasmă este importantă.
Infecția cu citomegalovirus (CMV – citomegalovirus) este larg răspândită în rândul populației, iar adesea infecția primară poate fi asimptomatică.
După infectare și recuperare, virusul rămâne în organism într-o stare ascunsă (latentă), fără simptome – asemănător celorlalte virusuri herpetice, cărora le aparține.
Virusul este adesea activat atunci când sistemul imunitar este slăbit, fie sub influența stresului, a unei alimentații proaste, a terapiei imunosupresoare – de exemplu corticosteroizi. Imunosupresia este prezentă și la pacienții cu SIDA, la care sunt reactivate o serie de focare virale, bacteriene și chiar parazitare.
Citomegalovirusul exercită și un efect imunosupresor prin suprimarea funcției sistemului imunitar. Pe lângă simptomele generale de oboseală, întreținerea creșterea temperaturii corpului, sistemul nervos central și chiar retina pot fi afectate. Simptomele respiratorii sunt adesea prezente, precum și o scădere a leucocitelor și trombocitelor. De asemenea, enzimele hepatice crescute pot răspunde. Toți acești markeri sunt importanți de studiat deoarece sunt orientativi – acestea sunt hemoleucograma completă, AST și ALT.
Sursa de infecție poate fi transfuzie de sange sau produse din sânge necontrolate pentru prezența virusului latent în limfocite.
Este interesant că la pacienții cu infecție activă de lungă durată cu citomegalovirus există o dezvoltare de 3 ori mai rapidă a modificărilor aterosclerotice la nivelul vaselor.
În ceea ce privește diagnosticul – prezența pozitivului IgM anticorpii indică nu numai o infecție primară activă în prezent, ci și o infecție reactivată sau reinfectată. Ele rămân pozitive timp de 4-6 luni.
Un marker pentru infecția activă este dovada virusului într-o probă de fecale și leucocite periferice (în sânge) prin PCR.
Un risc deosebit de ridicat este infecția cu citomegalovirus la femeile însărcinate. Infecția cu virusul este considerată a doua cauză infecțioasă a avortului după rubeolă.
Virusul lui Epstein-Barr în infecția primară duce la dezvoltarea mononucleozei infecțioase. Dar, ca și alți virusuri herpetice, poate fi reactivat atunci când apărarea imunitară a organismului scade. În astfel de cazuri, menținerea unei temperaturi subfebrile se poate datora reactivării virusului după o boală mai gravă sau după mai multe infecții respiratorii succesive mai ușoare care au trecut într-o perioadă relativ scurtă de timp (4-5 luni).
Referinte:
1. Dundarov St., Clinical Virology, Sofia, 2006;
2. Centre pentru Controlul și Prevenirea Bolilor;
3. A. Sahib El-Radhi, Febra în bolile infecțioase comune, Manualul clinic al febrei la copii, 2019.
