Mesteacănul alb (lat. Betula pendula) este un arbore de până la 25 m înălțime sau un arbust de până la 2-3 m, cu scoarță netedă, subțire, albă, care se decojește în dungi orizontale. Ramurile tinere sunt drepte, cele mai bătrâne sunt căzute, punctate cu negi rășinoși. Frunzele sunt în formă de romb sau în formă de inimă. Înflorește primăvara. Crește în păduri, poieni și pe locuri stâncoase – în zona pădurilor de conifere și fag peste tot în țară. De asemenea, este cultivată ca plantă ornamentală în parcuri și grădini.
Acțiune și aplicare. Medicamentul este utilizat pe scară largă pentru boli de rinichi, gastrointestinale, de inimă, reumatism, boli de piele etc. În medicina științifică, este folosit încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când efectul diuretic al frunzelor de mesteacăn alb a fost confirmat în edemele de origine cardiacă și renală. Frunzele și mugurii de mesteacăn sunt incluse în multe ceaiuri diuretice. Spre deosebire de alte plante cu efect diuretic (ienupăr, coada-calului etc.), acestea nu au un efect iritant local și pot fi folosite cu grijă la bătrâni și în inflamația acută a tractului urinar. O infuzie sau decoct din frunze se folosește pentru boli de rinichi, edem, reumatism. In caz de reumatism se fac cataplasme si pe locul dureros cu frunze proaspete zdrobite.
Mugurii de mesteacăn sunt folosiți pentru aceleași boli, având un efect mai puternic decât frunzele. Decoctul de frunze este folosit și pentru boli de piele – eczeme, lichen, erupții cutanate etc., pentru spasme și dureri de stomac, pentru ateroscleroză etc. Sucul proaspăt al plantei este folosit ca tonic general pentru anemie, pentru tratarea furunculelor, a rănilor greu de vindecat etc. Gudronul de mesteacăn este utilizat în tratamentul unui număr de boli de piele.
Compoziție chimică. Frunzele conțin aproximativ 0,05% ulei esențial, saponine, taninuri până la 10%, vitamina C, acid nicotinic și compușii flavonoizi hiperozide, apigenină, kaempferol etc. Mugurii frunzelor conțin până la 8% ulei esențial cu un miros plăcut și substanțe rășinoase. Cojile contin alcool triterpenic betulenol, gaulterina, pana la 15% substante bronzante, ulei esential etc.
Droguri. În scopuri medicinale, frunzele (Folia Betulae), mugurii de frunze (Gemmae Betulae) și cortexul (Cortex Betulae). Frunzele sunt colectate în iunie-septembrie când sunt complet dezvoltate. Muguri și scoarță – în aprilie-mai, în timpul mișcării sucurilor în plantă și înainte de spargerea mugurilor.
Referinte:
Farmacognozie: Fundamente, Aplicații și Strategii Ediția I
Ierburi în Bulgaria și utilizarea lor
