Otita medie sau otita medie care implică cavitatea urechii medii și osiculele auditive este un termen general care se referă la otita medie acută, otita medie acută cu efuziune și otita medie cronică supurată. Aceste condiții sunt interdependente și se pot suprapune. Otita medie este una dintre cele mai frecvente boli la copiii mici. În țările cu venituri mari, este motivul principal pentru consultații medicale, tratament cu antibiotice și intervenții chirurgicale.
Otita medie acută se caracterizează prin prezența lichidului în urechea medie – o revărsare, combinat cu semne și simptome de infecție acută. Episoadele repetate de otită medie acută provoacă manifestări frecvente de acută Durere de ureche, febră și stare generală de rău. Complicațiile otitei medii acute includ acute mastoidita, meningita si abcesele cerebrale. Sunt rare în ciuda incidenței mari a otitei medii acute, dar sunt potențial riscante.
Otita medie cu revărsat se caracterizează prin prezența lichidului atunci când este intact membrana timpanului. Spre deosebire de otita medie acută, otita medie cu efuziune nu prezintă semne și simptome ale unei infecții acute. Principalul simptom al otitei cu revărsat este cordonul pierderea auzului cauzate de transmiterea afectată a undelor sonore în urechea medie din cauza prezenței unei efuzii. Atunci când această pierdere a auzului persistă sau reapare frecvent, poate avea un impact negativ asupra abilităților de vorbire, comunicare, comportament și funcționare mentală.
Care sunt complicațiile otitei medii?
Colesteatom este o masă chistică de epiteliu scuamos keratinizat și colesterol c urechea medie. Poate fi congenital sau dobândit sau se manifestă în combinație cu o boală dobândită legată de dezvoltarea otita medie purulentă cronică. Colesteatomul de implantare se poate dezvolta după perforarea traumatică a membranei timpanice sau ca o complicație a intervenției chirurgicale la ureche. La otoscopie, un defect al acestei membrane poate fi vizualizat cu prezența fulgilor albi uleios de resturi și uneori secret cu un miros neplăcut. Epiteliul scuamos se poate extinde spre interior, creând o cavitate chistică în expansiune care provoacă eroziunea progresivă a osiculelor auditive, a spațiului mastoid și a osului temporal. Prin urmare, este indicat tratamentul chirurgical imediat.
Timpanoscleroza poate apărea la inflamația cronică a urechii medii sau ca urmare a traumatisme ale membranei timpanice, inclusiv plasarea timpanostomiei. În timpul otoscopiei, pe această membrană sunt vizualizate plăci albicioase. Depozitele nodulare sunt prezente și în straturile submucoase ale urechii medii. Pierderea auzului conductiv poate apărea dacă osiculele auditive fuzionează cu aceste depozite.
Labirintita purulentă este o complicație rară a otitei medii acute și a otitei medii cu revărsat, dar poate fi observată și în otita purulenta cronica. Simptomele sunt un debut brusc al vertijgreață/vărsături, tulburări de echilibru și senzorineural sever pierderea auzului.
Paralizie facială poate apărea ca o complicație a otitei medii acute datorită trecerii nervului facial prin urechea medie. Tratamentul constă în antibiotice parenterale, timpanocenteză și miringotomie. Mastoidectomia chirurgicală imediată este indicată la copiii cu otită medie cronică cu revărsat sau colesteatom.
Complicații intracraniene
Complicații intracraniene precum meningitaabces epidural, empiem subdural, encefalită focală, abces cerebral, tromboza sinusului lateral și hidrocefalia otitei au scăzut în frecvență în epoca antibioticelor, dar rămân o problemă semnificativă în țările subdezvoltate, în special în cazul colesteatomului și al otitei medii supurative cronice.
Meningita poate apărea din cauza răspândirii directe a infecţie prin dura inflamaţie din cauza prezenței unei alte complicații intracraniene – de exemplu, un abces, sau se poate dezvolta ca o infecție simultană cu răspândire hematogenă din tractul respirator superior. Răspândirea hematogenă este cea mai frecventă cauză. Tratamentul este prin administrarea parenterală de antibiotice.
Abcesul epidural caracterizată printr-o acumulare de țesut de granulație și puroi între dura mater și osul temporal. Poate apărea atunci când integritatea osului temporal este compromisă de colesteatom sau infecție. Simptomele sunt Durere la ureche febră scăzută și cefalee temporală, precum și otoree abundentă, cremoasă, pulsatorie – scurgere de scurgeri din urechi. Multe cazuri de abces epidural sunt asimptomatice. Tratamentul este drenaj chirurgical și terapie țintită cu antibiotice parenterale.
Empiem subdural, deși mai frecvent cu sinuzita, este o complicație rară, dar gravă a otitei medii. Se caracterizează printr-o acumulare de puroi în spațiul subdural, de obicei din cauza răspândirii directe a infecției. Manifestarea poate fi severă cu intoxicație semnificativă, o febră și semne neurologice focale. Tratamentul este administrarea parenterală de antibiotice și drenaj neurochirurgical.
Encefalita focală este nepurulentă inflamație a creierului asociat cu debutul otitei medii cronice sau oricare dintre complicațiile purulente asociate acesteia. Manifestările caracteristice pot fi similare cu un abces cerebral, necesitând un studiu imagistic prin rezonanță magnetică nucleară pentru a distinge între cele două condiții. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice.
Abces cerebral poate apărea în otita medie acută, otita purulentă cronică și colesteatom. Infecția se extinde la creier dintr-un abces subdural localizat sau leptomeningită. Abcesul cerebral otogen este localizat în lobul temporal sau în cerebel, în funcție de locul invaziei infecția. Abcesele multiple sunt frecvente. Bacteriile, găsite în abcese, sunt cele mai frecvente bacterii care provoacă aceste două tipuri de otită. Simptomele neurologice generale și focale apar de obicei la 1 lună după infecția acută. Este posibil ca semnele sistemice să nu fie observate. Tratamentul este debridarea chirurgicală și antibiotice parenterale.
Tromboza sinusului lateral poate apărea ca urmare a inflamației mastoidei. Infecția se răspândește prin spațiul mastoid în sinusuri și în cele din urmă în sistemul venos, ducând la formarea de trombi. Semnele de infecție sistemică sunt caracteristice, presiune intracraniană crescută şi sechele de tromboembolism septic. Tromboza sinusului lateral apare adesea în combinație cu alte complicații intracraniene. Tratamentul este prin administrarea parenterală de antibiotice.
Referinte:
