Bătrânețea dă, dar vine doar… Deteriorarea vederii, auzului și memoriei sunt semne care arată declinul funcțional care însoțește bătrânețea. Când ne gândim la bătrânețe, printre concomitenții amare se numără și pierderea înălțimii, acea micșorare a staturii din cauza diverșilor factori legați de modificări ale oaselor, mușchilor, articulațiilor și altor țesuturi ale corpului.
Deși, într-o oarecare măsură, această scădere este justificată ca o consecință naturală a îmbătrânirii și este puțin probabil să fie asociată cu vreo problemă de sănătate, nu același lucru pare să fie și cazul când acest declin este suficient de mare. Este important să înțelegem ce se întâmplă cu corpul nostru în timpul bătrâneții, astfel încât să putem compensa din timp simptomele negative pe care le aduce.
De la vârsta de treizeci de ani, pierderea musculară legată de vârstă, cunoscută științific sub numele de sarcopenie (când atinge limite patologice), poate însemna o scădere a masei musculare cu o rată de 3-5% pe deceniu. Afecțiunea este mai gravă în principal pentru mușchii care susțin trunchiul, care ajută la menținerea corpului într-o poziție verticală. Reducerea masei din acest grup muscular particular cu incapacitatea de sustinere a trunchiului, duce la cifoza care face ca statura sa para mai scurta.
Un alt motiv pentru pierderea în înălțime în timp este sănătatea oaselor. Oasele sunt țesuturi complexe care își pot ajusta dimensiunea și forma în funcție de sarcina lor externă. Acest lucru permite oaselor tale să se remodeleze de-a lungul vieții noastre.
La o vârstă fragedă, oasele trec printr-o fază de creștere și formare, cu 90% din masa osoasă maximă atinsă până la sfârșitul adolescenței și atingerea maximă la mijlocul anilor treizeci.
Pe la 35-40, începe cursul invers, cu pierderea osoasă depășind formarea osului. În cele din urmă, această pierdere duce la osteoporoză, care se caracterizează prin densitate osoasă scăzută și oase fragile. Acești doi factori cresc riscul de fracturi. În timp ce afecțiunea afectează șoldurile și brațele, aspectul ei este cel mai vizibil la nivelul vertebrelor (coloana vertebrală), cu efecte semnificative asupra staturii.
Un rol important în funcția coloanei vertebrale îl joacă și discurile intervertebrale, „tampoanele” dintre vertebre care sunt formate în proporție de 80% din apă și absorb șocurile, care își pierd elasticitatea odată cu îmbătrânirea cu consecințe negative asupra posturii corpului.
Îmbătrânirea și statura: Cum să o protejezi
În timp ce genele sunt determinanții primari ai pierderii în înălțime, mai mulți factori de stil de viață pot modera efectele îmbătrânirii.
Pe de o parte, exercițiile regulate, în special exercițiile de rezistență cu greutăți, întăresc oasele. Cercetările au arătat că oasele puternice în timpul adolescenței garantează o sănătate mai bună a oaselor la bătrânețe. In plus, acest tip de exercitiu imbunatateste cresterea musculara cu efecte pozitive impotriva osteoporozei si sarcopeniei.
O dietă sănătoasă și echilibrată, pe de altă parte, asigură multiple beneficii pentru sănătatea generală, cu alimente bogate în vitamina D și calciu, cum ar fi migdalele și broccoli, în special întărind oasele. Renunțarea la fumat și consumul de alcool, precum și limitarea cofeinei au cu siguranță efecte pozitive.
Sursa: ygeiamou.gr
