Oamenii care își stabilesc propriile obiective de fitness – și încep să le urmărească imediat – au mai multe șanse să reușească schimbări mai bune și mai durabile, conform unui nou studiu de la Universitatea din Pennsylvania Perelman School of Medicine. Rezultatele cercetării, publicate în JAMA Cardiology, sunt considerate deosebit de importante deoarece provin dintr-o populație cu risc foarte mare de boli de inimă.
„Majoritatea programelor de modificare a comportamentului implică stabilirea de obiective, dar cea mai bună metodă de proiectare a acestui proces rămâne necunoscută. Acum, studiul nostru clinic a arătat că activitatea fizică a crescut mai mult pe de o parte când pacienţii şi-au formulat propriile obiective în loc să fie desemnat de altcineva şi pe de altă parte când au început imediat să-i urmărească şi nu crescând treptat activitatea acestora. „Aceste constatări sunt deosebit de importante deoarece pacienții proveneau din zone cu venituri mai mici și s-ar putea confrunta cu diverse provocări în atingerea obiectivelor lor de sănătate”, notează autorul principal Mitesh Patel, MD, MBA, profesor asociat de medicină la Universitatea din Pennsylvania.
Studiul a implicat 500 de pacienți care fie aveau boli cardiovasculare, fie erau estimați a avea un risc de aproape 10% de a dezvolta o astfel de boală în următorul deceniu. Aceste pacientii cu risc ridicat s-au vindecatconform studiului, beneficii semnificative ale activității fizice.
Ca și în munca anterioară, fiecărui participant i s-a oferit un pedometru purtăbil care înregistra activitatea zilnică. Diferența studiului de față este însă aceea că principalele rezultate au fost mai puțină implicare a pacientului și mai mult modul în care au fost stabilite obiectivele; precum și atunci când participanții au fost încurajați să le urmărească.
Odată ce fiecare pacient a primit dispozitivul purtabil, li s-a dat 1-2 săptămâni pentru a se obișnui cu el, ceea ce a servit ca perioadă de adaptare pentru numărarea zilnică a pașilor înainte de intervenția formală. Participanții au fost apoi împărțiți aleatoriu în două grupuri, dintre care unul a fost un grup de control care nu avea obiective.
Grupul de stabilire a obiectivelor a fost, de asemenea, împărțit aleatoriu în două subgrupe, primul stabilindu-i-se obiectivele de antrenament și al doilea fiindu-i atribuit. În cel de-al doilea grup s-a decis dacă fiecare pacient va începe imediat să lucreze pentru a-și atinge obiectivele (pentru intervenția de 16 săptămâni) sau o va face treptat, cu mici incremente până când vor fi atinse în a noua săptămână.
După ce au analizat rezultatele, cercetătorii au descoperit că singurul grup de participanți care a realizat creșteri semnificative în activitatea lor au fost cei care și-au ales obiectivele și au început imediat procesul de realizare a acestora. Acești oameni au avut o creștere medie mai mare a pașilor lor comparativ cu grupul fără obiectiv, cu aproximativ 1.384 de pași pe zi. În plus, studiul a măsurat perioade de activitate constant ridicată, constatând o creștere medie de 4,1 minute pe zi.
În consecință, cei cărora li s-au atribuit obiective sau s-au angajat efectiv în urmărirea lor la jumătatea intervenției și apoi și-au crescut pașii zilnici ușor peste media grupului de control, cu aproximativ 500-600 de pași. Se observă că la opt săptămâni de la încheierea intervenției, timp în care participanții și-au păstrat pedometrele, progresul s-a menținut, pacienții realizând aproape aceiași pași ca în perioada de antrenament.
Oamenii de știință cred că această cercetare indică faptul că ajustarea stabilirii obiectivelor în programele de promovare a activității fizice poate avea efecte semnificative. Și va fi și mai important dacă aceste ajustări conduc la beneficii pentru persoanele cu venituri mici, care mor din cauza bolilor cardiovasculare la o rată cu 76% mai mare.
ygeiamou.gr