Tulburarea de evitare/restricție a consumului de alimente (ARFID) este a tulburare de alimentație nou recunoscută care limitează aportul alimentar. Deși nu este încă cunoscut pe scară largă, efectul pe care îl are asupra celor care suferă poate fi sever și de lungă durată. Tulburarea ARFID nu are legatura cu dorinta de a slabi sau nevoia de a-si schimba imaginea corporala ca si in alte tulburari de alimentatie. În schimb, ARFID se bazează pe la frică și anxietate în jurul alimentelor și consecințele pe care le poate aduce consumul acestuia, precum sufocarea sau vărsăturile. Este cunoscută și sub denumirea de „fagofobie”.
Dr. Faith Coleman, absolventă a Școlii de Medicină a Universității din New Mexico, prezintă mai jos simptomele și complicațiile, precum și tratamentele corecte, care sunt importante pentru a preveni complicațiile grave.
Ce este tulburarea ARFID?
Această tulburare de alimentație specifică perturbă viața de zi cu zi a persoanelor care suferă de ea, limitând semnificativ aportul alimentar. Oamenii își pot pierde interesul pentru alimente sau pot evita anumite alimente din cauza gusturilor, texturilor, culorilor sau mirosurilor lor. În multe cazuri, indivizii tind să mănânce doar o varietate foarte mică de alimente, evitând orice altceva. Termenul pe care experții îl folosesc pentru a descrie ARFID este „tulburare de alimentație selectivă”, deoarece persoanele care suferă aleg să mănânce doar anumite alimente.
Un comportament caracteristic al persoanelor cu ARFID este creând ritualuri în jurul alimentelorcum ar fi consumul de alimente într-o anumită ordine sau într-un anumit mod. Aceste obiceiuri pot afecta grav aportul de nutrienți esențiali și pot avea consecințe negative asupra sănătății.
ARTICOLE CONEXE
Cum este diferit de mofturile alimentare?
Este obișnuit ca copiii să evite anumite alimente pentru că nu le plac gustul, mirosul sau textura, dar acest lucru nu le afectează dezvoltarea și adesea depășesc aceste ciudatenii pe măsură ce îmbătrânesc. Tulburarea de alimentație pretențioasă este, totuși, una tulburare gravă care poate afecta negativ apetitul, creșterea și sănătatea generală a unei persoane. Fără tratament, simptomele nu dispar de la sine și este necesar îngrijire specializată pentru a avea de-a face cu ei.
Deși cauzele exacte ale tulburării nu sunt încă cunoscute, cercetările arată că anxietate, frică și traumă pot fi factori cheie. Este posibil ca unii oameni să fi avut experiențe traumatice în jurul alimentelor, cum ar fi hrănirea forțată sau insecuritatea alimentară, ceea ce le poate crește riscul de a le dezvolta.
În plus, persoanele cu afecțiuni neurologice sau de dezvoltare, cum ar fi ADHD (Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție) sau depresie, sunt expuși unui risc mai mare. Modificările în structura genetică sau factorii sociali și de mediu pot influența, de asemenea, dezvoltarea tulburării.
Deoarece tulburarea de alimentație excesivă este un diagnostic mai nou inclus în cea de-a cincea ediție a Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-5), încă nu există date suficiente pentru a estima cât de des apare, frecvența relativă a simptomelor sau alte caracteristici. a bolii. Cu toate acestea, știm că poate apărea la orice vârstă, deși este mai frecventă la copii și adolescenți.
Simptome și complicații
Indivizii prezintă adesea simptome care includ dureri abdominale, crampe, stomac deranjat, constipație și, în cazuri severe, pierdere semnificativă în greutate. Pacienții se pot simți slăbiți și obosiți, au o temperatură scăzută a corpului și leșin. La femei, menstruația poate deveni neregulată sau se poate opri și poate apărea păr subțire pe corp, o afecțiune cunoscută sub numele de lanugo.
Această tulburare afectează și viața mentală și socială a indivizilor, deoarece ei evită adesea evenimentele sociale în care există hrană și se distanțează de cei dragi. În plus, le este greu să se concentreze și se pot confrunta cu probleme în obligațiile școlare sau profesionale.
Complicațiile pot fi foarte grave și pot include malnutriție, deshidratare, dezechilibre electrolitice, tensiune arterială scăzută și chiar stop cardiac. SAU osteoporoza si anemie sunt, de asemenea, complicații potențiale, în timp ce la copii, creșterea poate fi întârziată și pubertatea poate fi întârziată.
Tratament și management
Tratamentul are ca scop restabilirea greutății, menținerea unei greutăți sănătoase și evitarea complicațiilor grave. Metodele de tratament se concentrează pe gestionarea aversiunilor și fricilor senzoriale legate de alimente. O metodă de tratament care este adesea folosită este terapie cognitiv-comportamentală (CBT), care ajută pacienții să identifice și să schimbe gândurile și comportamentele problematice, reducând în același timp anxietatea legată de alimentație. În același timp, îi învață tehnici de relaxare pentru a face față provocărilor senzoriale.
În unele cazuri, medicamentele, cum ar fi antidepresivele sau antipsihoticele, sunt administrate pentru a ajuta la gestionarea simptomelor. În cazuri severe, poate fi necesară alimentarea temporară cu tub.
Citeste si:
Adolescența: Tulburările de alimentație au crescut pe fondul pandemiei – Sexul vulnerabil
Obiceiul zilnic care crește riscul de tulburări de alimentație
Tulburările de alimentație avertizează cu doi ani mai devreme! Care sunt semnele?
