Inima noastră este un motor eficient care realizează aproape 100.000 de contracții pe zi. Acest organ funcționează non-stop, fără zile libere, șapte zile pe săptămână, dar în același timp bate cu o frecvență neuniformă: cu cât ne mișcăm mai activ, cu atât pulsul este mai rapid și invers – când dormim, frecvența incetineste. Așa-numita frecvență cardiacă în repaus este de obicei luată ca punct de plecare.

Se măsoară în decubit dorsal după ce o persoană a stat întinsă timp de cel puțin 5 minute. Acest indicator depinde de vârstă și sex, dar, în medie, ritmul cardiac normal pentru un adult în repaus este de 60 până la 90 de bătăi pe minut (pentru persoanele mai pline poate fi puțin mai mare, dar încă în intervalul normal).

Acum să vorbim despre miturile care abundă în jurul acestui subiect.

Mitul #1. O frecvență cardiacă scăzută în repaus indică o inimă slabă, iar o frecvență cardiacă ridicată indică o inimă puternică, activă și funcțională.

Ce spun faptele?

Este exact opusul: un ritm cardiac scăzut în repaus este un semn al unei inimi puternice. Sportivii implicați activ în sporturile de anduranță – alergători, bicicliști, înotători, schiori, plimbători sportivi – au cel mai mic ritm cardiac. Din antrenamentul cardio intens, inima lor devine atât de puternică încât nu trebuie să se contracte atât de des pentru a împinge întregul volum de sânge. Pentru sportivii aflați într-o stare relaxată sunt suficiente 40-60 de bătăi pe minut.

În plus, la cei mai importanți reprezentanți ai acestor tipuri de sport, pulsul este de 30 și chiar 28 de bătăi pe minut! Cu toate acestea, se simt grozav. Dar dacă ritmul cardiac al unei persoane care nu practică niciun sport scade la astfel de valori, se va simți rău, poate chiar să-și piardă cunoștința. În acest caz, pulsul sub normă poate indica prezența unei anumite boli.

Totuși, s-a observat: dacă faci mișcare de 5-6 ori pe săptămână sau faci exerciții fizice, în special jogging sau mers pe jos, de obicei după 3-4 luni de antrenament fizic activ, ritmul cardiac în repaus este aproape de limita inferioară a normă.

Mitul #2. Un puls neregulat indică un atac de cord iminent.

Care sunt faptele?

Acest pericol nu este indicat doar de puls, ci de un complex de simptome: durere în piept, dificultăți de respirație, amețeli, slăbiciune și așa mai departe. În sine, un puls neregulat în unele situații – de exemplu, la efectuarea unei munci grele, sub stres sau într-o situație de concentrare extremă, este un fenomen normal și apare adesea în viață. De exemplu, sportivii care concurează la tir sportiv învață cum să producă lovitura între două bătăi ale inimii (pentru a evita chiar și cele mai mici fluctuații ale corpului care le-ar putea arunca de la țintă). Iar „motorul lor cu flacără” ratează adesea o lovitură la momentul potrivit. Mecanismul acestui fenomen nu este studiat cu exactitate, cel mai probabil este vorba de reglarea ritmului cardiac de către sistemul nervos central. Dar, desigur, dacă aveți o aritmie (mai ales dacă este frecventă sau însoțită de senzații neplăcute), ar trebui să mergeți la un cardiolog.

Primul ajutor pentru aritmie: 5 metode simple

Mitul #3. Un puls rapid în repaus indică prezența unui stres mare.

Care sunt faptele?

Nu intotdeauna. O frecvență cardiacă prea mare poate însemna că, de exemplu, ați exagerat cu țigările sau cafeaua. Dacă frecvența cardiacă în repaus este crescută în mod persistent, nu da vina doar pe stres – discutați cu medicul dumneavoastră. Deși limita superioară a normei este considerată 90 de bătăi pe minut, o constantă de 85 de bătăi și mai mult este un motiv bun pentru a vizita un cardiolog.

Mitul #4. Dacă pulsul este normal, tensiunea arterială este de asemenea normală.

Ce spun faptele?

Nu există o relație directă între acești doi parametri! Corpul nostru poate menține tensiunea arterială normală cu o frecvență cardiacă crescută sau scăzută, precum și creșterea tensiunii arteriale cu o frecvență cardiacă scăzută sau normală. Nu confundați acești doi parametri și, dacă aveți îndoieli cu privire la valorile tensiunii arteriale, măsurați-o, nu pulsul. Și, desigur, nu încetați să luați medicamentele pentru tensiune arterială doar pentru că aveți o frecvență cardiacă normală. Acest mit este periculos și a crede că te poate conduce pe calea accidentului vascular cerebral! Acordați atenție nu numai ritmului cardiac, ci și altor indicatori ai sănătății dumneavoastră.

Când aritmia pune viața în pericol?

Un buchet de boli

Foarte des, aritmiile sunt doar un simptom al altor boli. De aceea se întâmplă ca nu ritmul perturbat să fie tratat, ci ceea ce l-a cauzat. Principalele cauze ale acestei probleme sunt:

• boli de inimă: boală coronariană, infarct miocardic, ateroscleroză coronariană;

• miocardită;

• boli tiroidiene și alte probleme din domeniul endocrinologiei;

• hipertensiune;

• dezechilibru electrolitic;

• tulburări congenitale ale sistemului de conducere cardiacă;

• obiceiuri proaste etc.

Recomandări pentru tratamentul aritmiei de către Petar Dimkov

Leșin și dificultăți de respirație

Manifestările clinice ale aritmiilor sunt extrem de diverse. Pentru unele persoane, acestea se pot prezenta ca o problemă minoră, pe termen scurt. Altele – să nu se simtă deloc. De asemenea, se întâmplă ca, spre surprinderea persoanei însuși, să se descopere o aritmie în timpul unei examinări preventive la medicul personal sau la un cardiolog.

Cele mai frecvente simptome sunt:

• bătăi palpabile ale inimii;

• senzație de tulburări în activitatea inimii;

• senzația de „oprire” a inimii;

• Lipsa aerului;

• amețeli;

• condiţii pre-accident;

• pierderea conștienței.

Din păcate, în unele cazuri prima și ultima manifestare a aritmiei este moartea subită.

Să „prindem” problema la timp

Pentru a diagnostica aritmia și a afla exact ce este, este necesar să faceți un ECG în timpul atacului. Dar din cauza faptului că sunt foarte scurte, nu este întotdeauna atât de ușor de „prins”. Pentru diagnosticul aritmiilor, sunt utilizate cel mai adesea metode precum monitorizarea ECG de 24 de ore cu un holter. Acest studiu face posibilă urmărirea frecvenței și duratei atacurilor.

În unele cazuri, dacă aritmia nu poate fi remediată în niciun fel, se fac studii electrofiziologice. Esența lor este că factorii care provoacă aritmia sunt aplicați prin mici descărcări electrice care trec printr-un cateter direct către inimă.

Există aritmii care trebuie tratate, dar există și cele care nu necesită tratament. Tratamentul aritmiei poate fi împărțit în două categorii: medical și chirurgical (de exemplu, ablația cu radiofrecvență și implantarea stimulatorului cardiac).

Când apar simptomele caracteristice, mai ales dacă este un caz de convulsii, trebuie să consultați imediat un medic pentru o examinare și în niciun caz să nu vă automedicați. Și, desigur, nu trebuie să uitați de examinările medicale regulate, deoarece orice boală este mai ușor de prevenit decât de tratat. Persoanele cu antecedente familiale de moarte subită (mai ales la o vârstă fragedă) ar trebui să acorde o atenție deosebită stării inimii lor.

Milena Vasileva