Rapoartele tulburătoare sunt în creștere că numărul persoanelor care suferă de probleme de sănătate mintală este în creștere, iar organizațiile din domeniul sănătății avertizează că în câțiva ani, diverse forme de depresie vor începe să dăuneze sănătății oamenilor mai mult decât orice altă boală din lume. De ce ne simțim rău?
Popularul psihiatru suedez Dr. Anders Hansen își asumă dificila sarcină de a răspunde la această întrebare în cartea Brain Not for This World (Editura Ciela, 2022), publicată în peste 20 de limbi. În ea, într-un limbaj accesibil, autorul urmărește nu numai ceea ce se întâmplă cu creierul nostru atunci când apar depresia și anxietatea, ci examinează și de ce acestea înseamnă uneori pur și simplu că suntem… sănătoși. Pe lângă faptul că oferim sfaturi despre cum să facem față depresiei și anxietății datorită propriei noastre biologii.
Dr. Hansen subliniază doi factori principali care joacă un rol important în starea noastră psihică și pe care mulți îi subestimează – activitatea fizică și evitarea singurătății, precum și ajutarea altora să o depășească.
Cartea ridică întrebările: 1) despre supraviețuire; 2) modul în care sentimentele ne controlează comportamentul; 3) despre anxietate și depresie ca mecanisme de protecție; 4) despre amintiri ca variabilă; 5) despre lipsa somnului; 6) pentru mișcarea fizică ca principal mecanism de menținere a normalității; 7) gene versus mediu; 8) căutarea constantă nerealistă a „fericirii”; 9) singurătatea este o problemă; 10) cum să căutăm ajutor dacă nu suntem puternici mental.
De ce avem sentimente?
„Imaginați-vă că vă grăbiți să ajungeți acasă după muncă”, explică dr. Hansen. – Va trebui să mai lucrezi cel puțin două ore la proiect, acum trebuie să-ți ridici fiica de la grădiniță înainte ca acestea să se închidă. Atunci trebuie să faci cumpărături. Trebuie să-ți găsești timp și să speli rufele… Ești mental într-un loc complet diferit când începi să traversezi strada.
Deodată, de parcă o forță invizibilă te face să sari înapoi, iar în clipa următoare un autobuz zboară pe lângă tine. Îngheți pe marginea trotuarului la doar doi metri distanță de a fi lovit. Inima îți bate repede și îți dai seama brusc că erai aproape de moarte. Dar, din fericire, ceva a luat controlul asupra ta și ți-a luat toate gândurile legate de termene limită și de spălat și uscătoare. O forță ți-a ordonat să faci un pas înapoi.
Acea mână invizibilă care te-a salvat este de mărimea unei migdale și este situată adânc în lobul tău frontal. În termeni medicali, se numește „corp amigdalar” sau amigdala. Una dintre cele mai importante sarcini ale amigdalei este de a detecta pericolul din împrejurimile tale prin procesarea informațiilor adunate din simțurile tale. Semnalele de la vedere, auz, miros și gust ajung direct la amigdala, care învață ceea ce vezi, auzi, atingi și gusti înainte ca restul creierului tău să aibă șansa de a procesa aceste informații.
Cum afectează alcoolul îmbătrânirea creierului?
Creierul este proiectat în așa fel încât este nevoie de câteva zecimi de secundă pentru ca semnalele vizuale să circule de la ochi de-a lungul nervului optic până la centrul vizual din lobul occipital pentru ca tu să realizezi ceea ce vezi. Într-un moment critic, acele fracțiuni de secunde pot însemna diferența dintre viață și moarte.
Dacă indiciile vizuale sunt foarte importante, amigdala poate reacționa înaintea altor părți ale creierului – de exemplu, când apare un autobuz cu viteză, acesta te alertează, faci un pas înapoi, iar corpul tău eliberează hormoni de stres. Experiența subiectivă a fricii atunci când realizezi că ai fost pe punctul de a fi lovit se numește sentiment. Deci mai întâi vin emoția și mișcarea, apoi sentimentul.”
Ce se întâmplă atunci când răspunsul amigdalei creează un sentiment de groază la gândul de a fi aproape de moarte? Adânc în lobul frontal, explică autorul cărții, se află una dintre cele mai interesante părți ale creierului – insula.
Acționează ca un fel de centru de recepție în care sunt furnizate informații din organism, de exemplu ritmul cardiac, tensiunea arterială, zahărul din sânge și ritmul respirator. De asemenea, colectează semnalele primite de simțurile noastre. Adică, lumea noastră externă și interioară se contopesc în insulă. Și ai sentimente! Ele nu ne coplesesc ca urmare a ceea ce se intampla in jurul nostru, ci sunt create de creier, care imbina ceea ce se intampla in mediul nostru cu ceea ce se intampla in interiorul nostru.
Pe baza acestui fapt, creierul încearcă să ne ghideze comportamentul pentru a supraviețui. La urma urmei, sentimentele au o singură sarcină – să ne influențeze comportamentul și astfel să ne ajute să supraviețuim, astfel încât să ne putem transmite genele generațiilor viitoare.
Dr. Andersch Hansen
Inteligență automatizată
„În fiecare secundă, ochii tăi oferă creierului tău cel puțin 10 milioane de biți de informații. La acestea se adaugă informațiile colectate de receptorii de auz, atingere, miros și gust, precum și toate semnalele transmise de organe. Creierul este inundat de informații și are o capacitate inimaginabilă de a le procesa. Dar există o captură: atenția ta. Poți să te concentrezi pe un singur lucru și, în același timp, să aprofundezi un singur gând. Prin urmare, creierul tău procesează aproape toate aceste informații fără să-și dea seama și le rezumă sub forma unui sentiment.
Creierul nu produce sentimente doar pentru a ne controla comportamentul și astfel să ne salveze de la a fi năvăliți; el le creează în fiecare clipă în care suntem treji. Tocmai ai intrat în bucătărie. Pe blatul din bucătărie este o banană și te gândești dacă vrei să o mănânci. Cum se potrivește creierul? Mai întâi trebuie să determinați câtă energie și nutrienți conține o banană. Apoi, el trebuie să adune informații despre depozitele de alimente din corpul tău, dacă acestea trebuie completate și dacă o banană este alimentul cel mai potrivit pentru acest scop.
Ar fi incredibil de dificil să cântărești în mod conștient toate acestea înainte de fiecare masă. Prin urmare, creierul o face pentru tine fără ca tu să-ți dai seama. El cântărește toți factorii și vine cu un răspuns. Și aici apar sentimentele, sub forma cărora se dă răspunsul: ți-e foame și mănânci banana, sau te simți sătul și nu o mănânci”, și-a motivat autorul teza.
El adaugă că, așa cum fețele și corpurile noastre diferă ca aspect, creierul nostru nu este la fel. Insula este una dintre părțile creierului care variază cel mai mult ca dimensiune între diferite persoane. Deoarece este important pentru a primi semnale de la corp și a le transpune în emoții, unii cercetători cred că diferențele de mărime înseamnă că experimentăm semnalele din corp diferit. Pentru unii oameni, butonul de volum al propriului corp este împins până la capăt și, ca urmare, se confruntă cu disconfort extrem de stomac, ritm cardiac crescut sau dureri de spate.
Două băuturi susțin creierul și memoria
Pentru alții, butonul de volum este în jos și cu greu îl observă. Cercetările sunt în curs de desfășurare pentru a determina dacă diferențele în dimensiunea și activitatea insulei sunt legate de personalitățile noastre. Nevrotismul trăsăturii de personalitate – cum și cât de puternic reacționați la impresiile negative – de exemplu, pare să fie legat de activitatea insulei. Diferențele de dimensiune și activitate contribuie la diferențele de trăsături de personalitate și determină cât de puternic răspundem la semnalele corpului.
„În animalele de turmă, precum oamenii, se așteaptă ca creierul să fie diferit. Poate că prezența unei varietăți de personaje și emoții în rândul turmei este crucială pentru supraviețuirea acesteia.
Să se simtă bine
adesea se află în fruntea listei celor mai importante lucruri din viață. Dar acesta este doar unul dintre numeroasele instrumente pe care evoluția le are la dispoziție. A te aștepta să te simți mereu bine este la fel de nerealist ca și a te aștepta ca banana de pe blatul din bucătărie să te umple pe viață.
Potrivit cercetărilor psihologice și neuroștiințifice, creierul ne schimbă amintirile. Închide ochii la adevăruri incomode pentru a ne ajuta să aparținem unui anumit grup de oameni. Suntem adesea păcăliți să ne gândim că suntem mai buni, mai competenți și mai sociabili decât suntem cu adevărat. Cu toate acestea, uneori ne face și să credem că suntem complet inutili. Nu ne permite să percepem lumea așa cum este. Există o sarcină mult mai importantă și specifică – supraviețuirea. Deci, ne arată lumea așa cum trebuie să o vedem pentru a supraviețui”, spune dr. Hansen.
Mara KALCHEVA
