Potrivit OMS, peste 17 milioane de oameni mor în fiecare an din cauza bolilor cardiovasculare în lume, ceea ce reprezintă aproximativ 30% din toate decesele. În același timp, cauza morții a 6,7 milioane de persoane este accidentul vascular cerebral, iar pentru 7,4 persoane – boala cardiacă ischemică. De asemenea, contrar credinței populare, în realitate, atât bărbații, cât și femeile sunt la fel de susceptibili la aceste boli.
În ciuda acestor date alarmante, experții sunt hotărâți că în peste 80% din cazuri, dezvoltarea complicațiilor din bolile cardiovasculare – infarct și accident vascular cerebral – poate fi prevenită. Bolile încep să se dezvolte fără simptome, așa că trebuie să ne îngrijim în mod activ și regulat de sănătatea noastră, să ne supunem examinărilor preventive și să efectuăm prevenire.
Cât de departe a ajuns medicina modernă și poate un test o dată în viață să prezică riscul nostru de evenimente cardiovasculare? Ce markeri sunt utilizați în practica clinică pentru a evalua acest risc? Despre acestea și alte întrebări vorbim cu dr. dr. Julieta Hristova.
Carte de vizită
Dr. Julieta Hristova, este șefa Laboratorului de Monitorizare Medicamentară și Terapeutică și Farmacologie Clinică din cadrul Aleksandrovska UMBAL, asistent șef la Departamentul de Laborator Clinic din cadrul Universității de Medicină – Sofia și secretar al Federației Laboratoarelor Clinice Balcanice.
În 2016, a susținut o disertație pe tema „Fiabilitatea analitică a metodelor de determinare a NGAL, KIM-1 și IL-18 în urină și semnificația lor clinică pentru evaluarea precoce a riscului de apariție a leziunii renale acute” și a obținut documentul educațional și științific. gradul „Doctor”, cu care își declară interesul marcat în domeniul diagnosticului de laborator al bolilor de rinichi.
În 2017, dr. Hristova a primit premiul SIGNUM LAUDIS PRO SCIENTIAE MERITIS – cea mai înaltă distincție a Universității din Sofia pentru dezvoltarea științifică în domeniul medicinei, direcția medico-clinic. În 2021, a fost invitată să fie lector la inițiativa ASMB-Sofia „Medicii prin exemplu”.
Activitățile didactice ale dr. Hristova includ exerciții cu studenții din anii trei și cinci la medicină, studenți de farmacie din anul III, prelegeri și exerciții în cadrul cursurilor din programul SDO.
Activitatea ei de publicare include peste 60 de articole în publicații bulgare și străine, majoritatea având un factor de impact, precum și peste 40 de rezumate de la conferințe științifice naționale și internaționale. Dr. Hristova a mai participat la 12 proiecte științifice finanțate de Universitatea din Sofia și Institutul de Cercetare Științifică al Ministerului Educației și Științei.
– Dr. Hristova, suntem lideri în mortalitatea prin boli cardiovasculare, iar călcâiul nostru lui Ahile este în prevenție. În această notă, există un test o dată în viață pe care îl putem face pentru a ne evalua riscul de apariție a unui eveniment cardiovascular?
– Bolile cardiovasculare sunt cauza principală de deces nu numai în Bulgaria, ci și la scară globală. O evaluare precisă a riscului cardiovascular poate fi făcută de un cardiolog cu experiență și, în majoritatea cazurilor, pacienții sunt îndrumați către un specialist de către medicul generalist care este în prezent cel mai familiarizat cu afecțiunea. Ușurința de acces la asistență medicală de specialitate în țara noastră, spre deosebire de majoritatea țărilor vest-europene, permite pacienților să apeleze la medici de frunte pentru probleme de sănătate de orice natură.
Fără îndoială, rădăcina problemei este o combinație de factori genetici și stilul de viață. În cazul general, se referă la persoanele la care se observă, în diferite grade, hipertensiunea arterială, funcționarea afectată a endoteliului vascular, rezistența la insulină, stresul oxidativ crescut și tulburarea metabolismului lipidic.
Din punctul de vedere al laboratorului, care este parte integrantă a evaluării complexe, nu se poate spune că există un singur biomarker „ideal” care poate recunoaște cu siguranță și oferă o evaluare precisă a riscului unui incident cardiovascular. Diferite strategii pentru prevenirea primară și programele de screening precoce sunt în proces de dezvoltare continuă, iar abordarea este din nou multidisciplinară – include expertiza profesioniștilor medicali și non-medici care lucrează în diferite domenii ale asistenței medicale.
În legătură cu tulburările care stau la baza bolilor cardiovasculare, au fost descriși până în prezent zeci de biomarkeri care ar putea completa diagnosticul clinic, pot participa la monitorizarea progresiei sau, în combinație cu factori biologici specifici la pacientul individual, ar putea prezice cu un grad ridicat de fiabilitate riscul de a dezvolta un incident viitor. Testele disponibile includ aspartat aminotransferaza (AST), lactat dehidrogenază (LDH), creatinkinaza-MB (CK-MB), proteina C reactivă de înaltă sensibilitate (hsCRP), albumină serică, fibrinogen, acid uric, troponine cardiace, şi altele.precum şi markerii lipidici. Markerii bolii renale și hepatice, precum și cei asociați cu tulburări hematologice, ar trebui, de asemenea, luați în considerare deoarece afecțiunile de bază sunt strâns asociate cu rezultate cardiovasculare adverse.
Mai mulți markeri bazați pe genom, pe bază de carbohidrați și derivați de aminoacizi s-au dovedit, de asemenea, a avea eficacitate diagnostică, dar nu sunt prezenți în repertoriul marii majorități a laboratoarelor clinice.
– Ce este lipoproteina(a) și cum ne poate spune dacă avem o predispoziție ascunsă la probleme cardiovasculare?
– În general, lipoproteina(a) (Lp(a)) este o variantă a lipoproteinei cu densitate joasă (LDL), ale cărei concentrații sanguine sunt foarte determinate genetic. Concentrațiile crescute sunt un factor de risc independent pentru dezvoltarea aterosclerozei, care se datorează a două proprietăți principale ale Lp(a) – efectul său protrombotic și capacitatea sa de a se acumula în intima arterelor. În timp ce nivelurile de LDL pot fi reduse semnificativ cu o dietă adecvată și exerciții fizice, Lp(a) nu este în mare parte afectată de regimul modificat. Mai mult, anumite condiții pot crește și mai mult Lp(a). Acestea includ hipotiroidismul, diabetul necontrolat, epuizarea estrogenului și bolile de rinichi.
– Masa totală a particulelor în mg/dL lipoproteină(e) este mai bine de studiat sau concentrația lor?
– Răspunsul la această întrebare necesită o descriere puțin mai detaliată a Lp(a). Este o particulă asemănătoare LDL în care apolipoproteina B100 se leagă covalent de apolipoproteina (a) ((apo(a)). Masa moleculară a apo(a) variază foarte mult între indivizi, pentru care sunt cunoscute peste 40 de izoforme. , sinteza apo(a) este invers proporțională cu dimensiunea, complicând și mai mult interpretarea rezultatelor prezentate în mg/dL Determinarea numărului de particule exprimat în nmol/L minimizează dezavantajele care apar decât variația de dimensiune descrisă și oferă informații mult mai precise despre cantitatea de Lp(a) din sânge.
– Acest test este potrivit și pentru persoanele care nu au avut anterior boli de inimă, hipertensiune arterială sau abateri ale nivelurilor de colesterol bun și rău, proteina C reactivă (CRP) de mare sensibilitate etc.?
– Deoarece nivelurile de Lp(a) rămân relativ constante de-a lungul vieții, măsurarea sa unică este în general suficientă pentru a fi luată în considerare în evaluarea cuprinzătoare a riscului cardiovascular. Testarea este foarte recomandată la pacienții cu antecedente personale sau familiale de ateroscleroză sub vârsta de 60 de ani; pacienți cu rude de primă linie la care au fost măsurate niveluri ridicate de Lp(a); hipercolesterolemie familială sau alte forme ereditare de afectare a metabolismului lipidic; boala calcificată a valvei aortice; alți factori de risc.
– Când este cel mai bun moment pentru a face cercetarea?
– Testarea se face cel mai bine în momentul în care pacientul este identificat ca având un risc moderat, mai ales în cazurile în care se constată creșterea LDL. Deoarece terapia cu statine afectează cu greu nivelul Lp(a), valorile ar fi suficient de informative, chiar și în cadrul terapiei inițiate.
– Este suficient să o faci o dată în viață?
– Tot ce s-a spus până acum dă motive să se considere că o singură măsurare a Lp(a) este suficientă pentru a evalua riscul cardiovascular în contextul prevenției primare. Dacă dezvoltarea de terapii direcționate care vizează reducerea farmacologică a Lp(a) duce la o îmbunătățire a stării cardiovasculare, atunci urmărirea pe termen lung a acestui indicator va fi relevantă.
– Nivelurile de lipoproteine (a) pot fi corectate?
– În prezent, nu există un preparat farmacologic aprobat pentru uz clinic care să reducă în mod specific nivelul Lp(a), dar există medicamente promițătoare care se află în diferite faze de dezvoltare. Abordarea stabilită pentru stabilirea valorilor ridicate include reducerea tuturor celorlalți factori de risc prin menținerea unei greutăți sănătoase, renunțarea la fumat, controlul hipertensiunii și diabetului, scăderea LDL.
– Interleukina-6, D-dimer, procalcitonina – markeri comuni și studiați în practică. Vă rugăm să explicați ce sunt acestea și de ce sunt un indicator important al sănătății noastre?
– Este dificil să faci o prezentare scurtă a acestor markeri. În general, interleukina-6 (IL-6) este o proteină care este sintetizată de un număr de celule ca răspuns la infecție sau leziuni tisulare. Creșterea sa deblochează apărarea organismului prin stimularea răspunsurilor în fază acută, a hematopoiezei și a răspunsului imunitar, care sunt esențiale pentru eliminarea patogenului și repararea ulterioară a țesuturilor. A fost stabilit rolul său în dezvoltarea unui număr de tulburări autoimune, boli cardiovasculare, afecțiuni neurodegenerative și unele tipuri de cancer. În ultimii ani, în contextul COVID-19, a fost demonstrat în mod repetat rolul creșterii extreme a IL-6 în dezvoltarea „furtunii” de citokine caracterizată printr-un răspuns inflamator puternic și leziuni tisulare masive.
D-dimerul este un fragment de proteină care este scindat ca urmare a defalcării unui cheag de sânge. Valorile crescute ale dimerului D pot indica prezența unei tulburări de hemostază, cum ar fi tromboza venoasă profundă, embolia pulmonară, coagularea intravasculară diseminată, accidentul vascular cerebral și alte afecțiuni care pot pune viața în pericol. Deoarece testul nu poate oferi un răspuns cu privire la localizarea cheagului, vor fi necesare teste suplimentare la discreția medicului curant. Trebuie avut în vedere faptul că nivelurile ridicate de D-dimer nu sunt întotdeauna interpretate necondiționat ca un marker legat de tulburările de hemostază și pot fi observate în condiții precum sarcina sau intervenția chirurgicală recentă.
Procalcitonina (PCT) este precursorul peptidic al calcitoninei sintetizat de celulele tiroidiene și implicat în homeostazia calciului. Valorile crescute observate în infecția bacteriană se datorează producerii acesteia de către celulele din alte organe, unde nu poate fi transformată în calcitonină, iar concentrația sa în sânge crește treptat.
Măsurarea PCT este extrem de importantă pentru distingerea infecțiilor bacteriene de cele virale, pentru diagnosticarea sepsisului bacterian și pentru selectarea, inițierea și monitorizarea terapiei cu antibiotice. Este important de subliniat că PCT nu are valoare informativă în infecțiile fungice și virale, precum și în microorganismele intracelulare. Infecțiile locale nu duc la o creștere a concentrației, deoarece de obicei nu există un răspuns sistemic.
Interpretarea rezultatelor de laborator pe fondul simptomelor clinice trebuie făcută numai de către un medic, mai ales în cazuri complicate, de exemplu la pacienții imunosupresivi.
– Troponina este adesea testată după covid. Pandemia a trecut, dar ar trebui cei care s-au vindecat de coronavirus să continue să urmărească acest indicator și, dacă da, pentru cât timp?
– Implicarea cardiovasculară în COVID-19 se datorează deblocării diferitelor mecanisme patologice, în urma cărora se observă inflamația locală și sistemică cu complicații de severitate și durată variată. La unii pacienți, se observă o recuperare rapidă, dar la alții cursul este prelungit cu leziuni structurale persistente ale sistemului cardiovascular.
Testele de laborator pentru evaluarea stării includ biomarkeri cardiaci specifici, cum ar fi troponina și peptida natriuretică N-terminală pro-B (NT pro-BNP); indicatorii hemoleucogramei complete; markeri inflamatori, cum ar fi CRP, feritina, IL-6 și LDH; markeri de coagulare – D-dimer și fibrinogen, timpul de protrombină (PT) și timpul de tromboplastină parțială activată (aPTT).
Numirea, frecvența examinării și interpretarea rezultatelor depind de cazul specific al pacientului. În special, acest lucru se aplică și măsurării troponinei. Evaluarea este complexă și depinde atât de simptomele clinice, cât și de rezultatele studiilor funcționale și imagistice.
Milena Vasileva