Dr. Vladimir Bostandjiev este psihiatru-psihoterapeut. Este autorul cărților „Limbajul care vindecă”, „Telescop pentru suflet”, „Psihoterapia jocului și cu adevărat”, „Mintea vie” (psihoterapia șahului). Așa a explicat el la webinarul „Sănătate mintală în timpul unei pandemii” organizat de platforma digitală de sănătate Medrec:M.
– Dr. Bostandjiev, ce este sănătatea mintală?
– În general, atunci când o persoană se simte fericită, sufletul lui este în pace. Și acest lucru se simte în diafragmă – un mușchi respirator puternic care separă organele toracice de cele abdominale. Când ești îngrijorat, diafragma se strânge. Vocea devine mai tare și încordată. Când ești calm, vocea se calmează și se liniștește.
Sfatul meu este că atunci când nu zâmbești și nu ești vesel, întreabă-te mereu de ce. Principiul sănătății mintale este de a nu lăsa orice întrebare interioară fără răspuns.
– Cum afli dacă o persoană are o tulburare mintală?
– Statutul psihiatric este o evaluare a stării psihice de către un psihiatru. În primul rând, abilitățile psihomotorii sunt evaluate – în funcție de viteza vorbirii, dacă o persoană stă calmă pe scaun sau se ridică în mod constant, privind în jur (este anxioasă).
Odată cu aceasta, se privește emoția, dacă o persoană zâmbește, dacă este deprimată, gânditoare, dacă privește în altă parte.
Din punct de vedere emoțional, suntem fie deprimați, fie supraexcitați, fie euforici. Următorul pas în evaluare este modul în care funcționează percepțiile. În tulburările mintale severe apar halucinații – vizuale sau auditive. Din auzite, auzim o voce care credem că este reală și ne amenință.
Mituri despre sănătatea mintală
Persoana care halucinează chiar crede că este în pericol și ia măsuri defensive. Numim aceste gânduri paranoice. Și numim condiția sindrom paranoic. Există mai multe sindroame – anxios, ipocondriac, obsesiv, depresiv, hipertimic, maniacal, paranoic.
Pentru stabilirea statutului psihiatric se evaluează și tulburările de gândire – obsesii, iluzii, gândire supraevaluată (mania). De asemenea, se evaluează dacă o persoană poate lua decizii în favoarea sa, precum și dacă are un deficit intelectual.
Acest deficit poate fi din copilărie, când inteligența normală nu s-a dezvoltat (diverse grade de oligofrenie). IQ a fost creat inițial nu pentru a determina cât de deștepți suntem, ci cât de proști suntem și dacă avem nevoi educaționale speciale. Se întâmplă la persoanele în vârstă care înainte erau foarte deștepți, să devină muți (demență), ceea ce interferează cu funcționarea normală a persoanei.
– Care este metoda autorului tău de a ajuta oamenii – așa-numita „terapie cu soluții”?
– Oamenii caută de obicei o cauză fizică pentru stările lor mentale. Cel mai simplu exemplu este tulburarea de panică, atunci când o persoană este atât de speriată încât diafragma i se strânge din cauza fricii, are senzația că nu există aer și nu mai respira.
Acești oameni merg la urgență pentru că bănuiesc că au un atac de cord sau un accident vascular cerebral sau o altă boală fizică. Medicii trebuie să-i convingă cu mare atenție că problema nu este la nivel fizic, că este o problemă psihologică. Pentru că oamenii sunt jigniți că se cred nebuni. Este indicat sa cautati un psiholog sau un psihiatru-psihoterapeut.
dr. Vladimir Bostandjiev
Din exemplu, puteți vedea că starea de rău a persoanei este inițial interpretată ca o boală fizică. Dar după câteva conversații – de obicei între a treia și a zecea – oamenii sunt liniștiți că sunt sănătoși din punct de vedere fizic. La început nu știam exact ce făcusem.
De-a lungul timpului, mi-am dat seama că acei oameni pe care i-am ajutat să rezolve o anumită problemă a lor, care este cauza anxietății lor, se liniștesc. De obicei se dovedește că rezolvă niște conflicte familiale, drame profund reprimate, temeri din trecut. O femeie se temea constant de gandaci si din aceasta cauza a avut probleme sexuale cu sotul ei.
În manuale a fost puține lucruri despre procesul de gândire al luării unei decizii. Am inventat termenul de solutiogeneză din rezoluție și geneză, ceea ce înseamnă dezvoltarea capacității de a lua decizii. Chiar și Aristotel a distins gândirea speculativă de gândirea pragmatică. Tocmai aceste două tipuri de gândire sunt conectate în luarea unei decizii.
– Care sunt modalitățile de luare a unei decizii și care este axa patologiei?
– De-a lungul axei patologiei se află principalele tulburări psihice – nevroze, tulburări de personalitate și comportament normal. Comportamentul normal este în mijlocul axei. Tulburările de personalitate sunt de obicei asociate cu fanatismul explicativ – o persoană se agață de o explicație, indiferent de circumstanțe. Nevroticul, pe de altă parte, rătăcește între diferite explicații și este îngrijorat atunci când alege o explicație. Iar pragmatistul caută mijloace pentru atingerea scopurilor, analizează faptele prin prisma scopurilor, în loc să le interpreteze.
Un medic a enumerat primele semne ale problemelor de sănătate mintală
– Pandemia covid a schimbat statutul psihiatric al oamenilor?
– Persoanele cu spălarea compulsivă a mâinilor pentru a evita îmbolnăvirea unor boli au fost foarte încântate că toată lumea a început să-și stropească mâinile cu alcool și să se spele frecvent.
Ca om de știință, nu m-am gândit niciodată că un experiment atât de nebun ar putea fi făcut pe întreaga umanitate din cauza unei singure infecții. La urma urmei, istoricul medical este plin de astfel de infecții. Deja când a apărut gripa porcină, i-am explicat că oamenii nu mor din cauza virusului, ci din cauza complicațiilor acestuia.
La fel a fost și cu covid, dar nu a fost explicat la timp, nu a fost clarificat nici măcar la nivelul Organizației Mondiale a Sănătății. De aceea, este foarte important ca medicii să vorbească oamenilor într-un limbaj normal, ușor de înțeles. Și acum că vorbesc cu tine, sunt conștient că nu vorbesc cu oameni care se află într-o situație terapeutică. Nici nu pot amenința publicul în masă că „va fi greu”.
Întreaga lume și-a pus o mască din cauza fricii imense, din cauza ignoranței, din cauza faptului că virusul era nou pentru umanitate și că nu se știa cum va reacționa sistemul imunitar. Asta îmi explică „psihoza” asociată cu pandemia.
Mara KALCHEVA