Stoichko Milichin este psihoterapeut absolvent în domeniul psihologiei individuale cu mulți ani de experiență și calificări dobândite în Bulgaria și Rusia. Principalele domenii ale practicii sale sunt: crize personale, frici, stări depresive, depășirea dependențelor, terapia de familie și psihologia afacerilor.
Metodele de vârf în activitatea sa sunt: psihoterapia gestalt, programarea neuro-lingvistică, hipnoza eriksoniană, gândirea pozitivă și metodologia Virginiei Satir.
– Domnule Milichin, care bulgari sunt cei mai paralizați de frică și suportă cel mai mult izolarea? Ați anunțat consiliere psihologică gratuită pentru toți cei care au nevoie de sprijin.
– Interesant este că nu există nimic unificator în acest caz – un grup social sau persoane cu anumite probleme psihologice. Toți cei care sunt predispuși la panică și supracontrol suferă cel mai mult de izolare. Nu este tocmai teama de virus, ci teama de a nu avea control asupra situației care îi alungă de pe șine.
Nu știm cât va dura starea de urgență, nu avem control asupra propriei vieți, nu ne putem face planuri. De asemenea, nu știm ce se va întâmpla în continuare: dacă vom avea un loc de muncă, venituri… Și asta îi sperie pe oameni.
– Este frica un rău contagios?
– Da, este foarte contagios și îl transmitem tuturor din jurul nostru, panicați. Ai văzut la început câte știri false erau, care a fost doar un coșmar.
Un ghid pentru îngrijirea corpului în timpul carantinei
– De unde știm că am trecut linia de la frica sănătoasă la frica nesănătoasă, când imaginile din „oglinda” noastră sunt distorsionate în timpul izolării și unei pandemii?
– În general, frica este sănătoasă atunci când te ajută să supraviețuiești. Dar când încetează să fie constructiv și util, dacă nu ne simțim bine cu această frică, atunci am depășit deja limita. Practic, frica este o experiență dureroasă când este vorba despre ceva aici și acum. Frica de trecut sau de viitor este ceea ce este în general mai distructiv.
– Există o pastilă de frică?
– Nu, nu există pastilă de frică. Cel mai bun medicament pentru frică este să o înfrunți și să o învingi. Dar vorbim despre fricile noastre interne, nu obiective. L-am încercat pe mine și trebuie să vă spun că funcționează fără greșeală. Și este foarte eliberator.
– Timpul vindecă cicatricile fricii pe care nu le-am procesat sau se vor transforma în răni din ce în ce mai clar definite de-a lungul anilor?
– De obicei, de-a lungul anilor, se transformă în răni din ce în ce mai clar definite. Dacă păstrăm o frică înăuntru mult timp, aceasta va continua să se hrănească cu noi și să crească. Vai, timpul vindecă doar durerea, doar rana, dar nu și frica dacă continuăm să o menținem vie în noi.
– La orice pericol nou, mai intai apare panica, apoi agresivitatea, depresia si in final – acceptarea realitatii. Urmăm acest scenariu?
– Da, chiar urmărim acest scenariu. La început a venit panica Și când ne copleșește, nu găsim o soluție. La un moment dat, când existau războaie și bătălii, toată lumea s-a unit împotriva dușmanului exterior pentru că cineva putea să-l arate, să-l vizualizeze.
Stoichko Milichin
Situația acum este similară – suntem din nou în război, dar cu nuanțe diferite. Când îți poți numi inamicul, îți poți îndrepta și agresivitatea către el, depui mai multe eforturi pentru ca partea ta să-și poată învinge inamicul.
Dar când inamicul este invizibil, așa cum este în cazul coronavirusului, pentru majoritatea oamenilor care nu s-au întâlnit față în față cu el, nu l-au luptat pentru viața lor, atunci această agresiune este îndreptată în locul cel mai greșit și pentru rudele și oamenii cu care suntem în acest moment.
– În izolare socială, agresiunea sau autoagresiunea va fi mai distructivă? În SUA au cumpărat toate armele din magazine, violența domestică crește la noi…
– Reacția americanilor este normală pentru realitatea lor. Le este teamă că, atunci când îi lovește vreo criză și oamenii se înfometează, hoții vor merge din casă în casă să fure tot ce pot. Mai ales că au existat deja astfel de cazuri. De exemplu cu uraganul Katrina.
După aceea, au fost multe jafuri, crime și multe crime. Și de aceea în astfel de situații se aprovizionează întotdeauna cu arme.
Și la noi, violența domestică predomină. Dar este peste tot în lume. Suntem blocați împreună acasă și în loc să învățăm să comunicăm cu cei dragi, exersăm cum să-i abuzăm. De aceea, cazurile de violență în familie cresc teribil.
Acum este ora de vârf. Și într-adevăr, după aceea, vor veni și stările depresive. Aceasta este schema, cu fiecare astfel de experiență se trece prin etape – panică, frică, agresivitate, depresie.
– Aceasta agresiune este în cadrul familiei de către persoane care sunt în general agresori, sau poate să apară acum și la cei care în alte împrejurări nu sunt înclinați să o arate?
– In orice caz, la persoanele care sunt agresive, se manifesta tot timpul, indiferent de situatia in care se afla o persoana. Dar acum se manifestă la oameni care nu au mai avut niciodată nici măcar un indiciu de agresivitate înainte. Acești oameni nu știu în prezent să-și descarce emoțiile, panica și frica. Ei încep să-și ia furia asupra altcuiva care este mai slab și lipsit de apărare. Aceasta este agresiunea suplimentară care este deblocată în prezent.
– Noi, bulgarii, suntem diferiți – comunicăm unii cu alții fără convenții și formalități în fiecare zi. În alte țări, pentru a vedea familia sau prietenii, trebuie să vă faceți o programare. Această calitate a noastră complică consecințele izolării sau exact invers – ne va ajuta să atingem mai repede confortul psihologic?
– Nu există nicio modalitate de a determina influența acestui factor într-o situație complet nouă pentru noi și care îi afectează pe toți bulgarii în același timp. În principiu, cel mai probabil acum afectează mai degrabă negativ și se manifestă prin reticența noastră de a observa starea de urgență, pentru că suntem obișnuiți să comunicăm mult, să ne vedem des.
Cum să mănânci în timpul carantinei pentru a nu „rupe” cântarul
Dar se dovedește că, în ciuda tuturor, cei mai mulți dintre noi reușim să menținem o oarecare distanță socială, ceea ce este surprinzător pentru mentalitatea noastră. În orice caz, ar trebui să existe un efect pozitiv în următoarea etapă, după terminarea crizei și când ne este mai foame. Abia atunci ne vom mai căuta unii pe alții pentru a ne ajuta reciproc.
– Toată lumea își împărtășește uimirea că în această situație mulți oameni îi ajută pe bulgarii aflați în dificultate, fac donații către spitale și personal medical… De ce ne considerăm oameni atât de răi, când de fapt nu suntem?
– Considerăm în general oamenii ca fiind răi, îi împărțim în buni și răi. Dar această situație în primul moment a scos la iveală ce e mai bun din oameni. Lucrul rău este că această etapă trece și acum începem să scoatem în evidență și alte trăsături ale caracterului nostru, ca să nu spunem cel mai rău, că este foarte puternic. Trăsăturile rele la care suntem predispuși încep să iasă la suprafață.
Cumva nu am putea da exemplul bun sau să ne dezvoltăm în această direcție spre bine. Ne-am propus să vorbim doar despre exemplele rele și despre oamenii care nu fac nimic bun. Și asta face parte din agresiune, iar acum mergem direct la ea. Acum, dacă nu ar fi frica de coronavirus, poate ar fi niște revolte și proteste mai grave, doar pentru a arăta că nu ne pasă și că cineva încearcă să ne manipuleze.
– Asta nu se datorează unei alte trăsături bulgare a noastră – „îmi spui”?
– Nu, pentru că unii oameni încearcă să câștige popularitate pe spatele fricilor altora. Acest lucru nu este făcut doar de ei, ci și de cei aflați în prezent la putere în același mod. Dar cele două părți îl abordează într-un mod diferit – una dintre ele încearcă să facă un pozitiv din fricile oamenilor arătând acțiuni. Din păcate, această urâțenie din țara noastră nu poate dispărea niciodată.
Într-adevăr, este bine să încerci totuși să arăți exemple bune și oameni care încearcă să facă ceva bun, fiecare persoană care a ajutat pe cineva. De exemplu, la Plovdiv sunt 170 de voluntari care ajută bolnavii și bătrânii.
Pe asta trebuie să ne concentrăm. În acest fel, vom sări peste atât agresivitatea, cât și depresia, și ne vom descurca cu panica și frica. Când vedem anumite persoane care găsesc o modalitate de a face ceva bun în această situație, să se gândească nu numai la ei înșiși, ci și la ceilalți.
– Binele contagios, nu răul molipsitor…
– Da, asta ar trebui să subliniem și să sprijinim.
Milena Vasileva
